Fostul mare tenisman german Boris Becker are un urmaş demn, Benjamin Becker, un jucător în vârstă de 25 de ani care în 2006 a produs marea surpriză la US Open, eliminându-l în turul trei pe Andre Agassi şi împiedicându-l, astfel, să-şi încheie cariera câştigând un ultim trofeu. Cei doi nu sunt tată şi fiu, aşa cum s-ar putea deduce din potrivirea de nume, deşi de multe ori Boris a fost întrebat dacă Benjamin este fiul său. Benjamin Becker are 25 de ani şi în afară de succesul răsunător obţinut în faţa lui Agassi a mai reuşit să ajungă de două ori în semifinalele turneelor ATP de la San Diego şi Delray Beach, ambele disputate în 2007. Până în prezent a câştigat pe terenul de tenis aproximativ 400.000 de dolari. De partea cealaltă, mult mai celebrul Boris Becker, care va împlini 40 de ani la 22 noiembrie, a câştigat cu racheta în mână 25 de milioane de dolari. Fost număr unu mondial în 1991, Becker a câştigat de şase turnee de Grand Slam: de trei ori pe cel de la Wimbledon (1985, 1986, 1989), de două ori Australian Open (1991, 1996) şi o singură dată US Open (1989). El şi-a încheiat cariera în iunie 1999, la vârsta de 32 de ani. Ediţia de duminică a cotidianului Bild a realizat un interviu cu cei doi Becker. - Boris, ce-ai gândit anul trecut, când, la US Open, a apărut în program meciul „B. Becker vs. A. Agassi”? Boris Becker: M-a uimit, bineînţeles că temperatura mi-a crescut. După victoria obţinută de Benjamin în faţa lui Agassi, lumea m-a întrebat în Statele Unite: „Fiul tău este deja atât de bun?”. Atunci m-am întrebat: „Oare ce am făcut noaptea trecută? Arăt chiar atât de bătrân?” Dar, privind lucrurile serios, faptul că Benjamin a câştigat un astfel de meci mi-a arătat că are curaj şi caracter. - Până în acel moment vă cunoşteaţi personal? Boris Becker: Nu, asta s-a întâmplat mai târziu. În acest an, în februarie, la meciul din Cupa Davis împotriva Croaţiei. Benjamin Becker: Boris a venit pe neaşteptate în cabină. A discutat puţin cu echipa, iar apoi a vorbit şi cu mine. Când Boris a ieşit din vesitar, Patrik Kuhnen (n.r. - căpitanul nejucător al echipei Germaniei) a spus doar atât: „Acum respiraţi mai departe”. - Ce i-aţi spus lui Benjamin? Boris Becker: Că mi-ar fi plăcut să lucrez cu el. - Care a fost prima impresie despre Benjamin? Boris Becker: Au fost şi scandări „Boris, Boris”. Mi-a plăcut mult (n.r. - spre Benjamin) că ai jucat curajos şi că nu ai aşteptat să se facă linişte. Ba chiar ai râs. Uneori pot apărea probleme pentru că te numeşti Becker şi mulţi te vor numi Boris. Dar Benjamin ştie să pareze totul foarte bine şi chiar să se amuze pe tema aceasta. Benjamin Becker: În 1999, la turneul de juniori de la Wimbledon, multă lume venea să mă privească de aproape, crezând că va juca Boris. Lumea a înnebunit, striga „Hai Boris”. Unii voiau autografe, crezând că sunt Boris. - Ce legătură mai există între voi, în afară de nume? Boris Becker: L-am cunoscut deja pe tatăl său. Este un om bun, cu picioarele pe pământ. La fel a fost şi la mine: părinţii au stat în spate, nu s-au jucat de-a antrenorul sau managerul. - Care joc al lui Boris Becker te-a impresionat cel mai mult? Benjamin Becker: În 1985, când a câştigat pentru prima oară la Wimbledon, aveam patru ani. Aşa că nu îmi amintesc prea multe de acel moment. Finala din 1991 de la Australian Open, cu Ivan Lendl, nu-mi iese, însă, din minte. Încă mai văd în faţa ochilor unele schimburi de mingi. La noi era noapte, dar am stat până târziu pentru a urmări meciul. Purtam lucruri pe care le purta Boris Becker. Aveam şi un poster cu Boris Becker pe perete, în camera mea. Boris Becker: Aşa cum aveam eu mai demult cu Borg. - Ce sfaturi i-aţi da lui Benjamin? Boris Becker: Nu sunt antrenorul sau managerul lui. Dar pot să-i spun asta: Pentru tine este un moment foarte important. După primul an, efectul de uimire dispare. Adversarii încep să te cunoască. Al doilea an este crucial. Benjamin este pe un drum bun. Are potenţial. Dar trebuie să fie foarte atent, la ce oră se culcă şi când se trezeşte dimineaţa pentru a se antrena. - Benjamin, ce poţi învăţa de la Boris? Benjamin Becker: Felul în care lupta, în care a tras de el, felul în care ieşea din situaţii imposibile. Toate acestea mă inspiră. Boris va fi mereu idolul meu.