Persoanele fizice care închiriază locuințe trebuie să știe că veniturile din chirii sunt venituri impozabile, încadrate de Codul fiscal la "venituri din cedarea folosinței bunurilor".

Obligația de declarare a acestor venituri și de plată a impozitului îi revine celui care obține venitul. Astfel, cel care închiriază, care poate fi nu numai proprietarul, ci și orice alt deținător al bunului, va declara la administrația fiscală competentă veniturile pe care le obține, în baza contractul încheiat în formă scrisă (nu este necesară forma autentică, la notar) dintre el și chiriaș. Important este de reținut că nu întotdeauna este vorba de un contract de închiriere a locuinței, ci și de contracte de uzufruct ori de contracte care vizează doar o parte dintr-un imobil și încheiate în scop de reclamă, afișaj sau publicitate, așa cum este explicat în Ghidul fiscal al contribuabililor persoane fizice care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor, publicat de ANAF în acest an. Obligația de declarare trebuie îndeplinită în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului, când contribuabilul trebuie să depună și declarația privind venitul estimat/norma de venit (Formularul 220). Documentele necesare pentru înregistrare sunt: contractul de închiriere (un exemplar în original se păstrează de către organul fiscal); declarația privind venitul estimat/norma de venit – formularul 220 - în două exemplare, pentru fiecare proprietar sau alt deținător legal; actul de proprietate/deținere legală, în copie și original. În situaţia în care persoana fizică are mai multe astfel de contracte încheiate, va depune o declarație pentru fiecare dintre aceste surse de venit. Totuși, Codul fiscal prevede că, pentru mai mult de cinci contracte în derulare într-un an, cel care închiriază se încadrează la altă categorie de venituri impozabile - veniturile din activități independente - și se supune regulilor de impozitare aferente acestei categorii. În urma înregistrării, ANAF va emite o decizie de impunere, prin care sunt stabilite plățile anticipate cu titlu de impozit pe care contribuabilul le datorează pentru veniturile obținute din chirii. Fiscul va stabili plăţile anticipate prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual estimat din declaraţia privind venitul estimat/norma de venit. Dacă însă declarațiile sunt depuse în luna decembrie, nu se vor mai stabili plăți anticipate, iar venitul net aferent perioadei până la finalul anului va fi supus impozitării potrivit deciziei de impunere emise în baza declarației privind venitul realizat (Formularul 200), pe care contribuabilul trebuie să o depună, așa cum vom vedea mai jos.

Plățile anticipate se efectuează în patru rate egale, pentru fiecare trimestru, până pe data de: 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie și, respectiv, 21 decembrie (în situaţia în care 21 decembrie este zi nelucrătoare, plățile se efectuează până în ultima zi lucrătoare anterioară datei de 21 decembrie).