*Potrivit art. 227 alin 1 litera (e) din Legea nr 31 / 1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ,,societatea se dizolvă prin (…) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum şi neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii". În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la dizolvarea societăţii, prevăzute de art. 232 alin 1 şi 2 din Legea nr. 31 / 1990 privind societăţile comerciale, apare imposibilitatea împărţirii patrimoniului societăţii între asociati. În situaţia în care unul dintre asociaţi sesizează instanţa de judecată cu o cerere de dizolvare a societăţii în temeiul art. 227 alin 1 lit (e) din din Legea nr 31/1990 privind societăţile comerciale şi formulează în cadrul acţiunii un capăt de cerere având ca obiect împărţirea patrimoniului societăţii între asociaţi în cadrul acestui proces, acest capăt de cerere urmează a fi respins de instanţa de judecată ca prematur introdus, întrucât această solicitare nesocoteşte prevederile art. 232 alin 1 şi 2 din din Legea nr 31/1990 privind societatile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru a se proceda la împărţirea patrimoniului societăţii trebuie să existe o hotărăre judecatorească de dizolvare, definitivă şi irevocabilă. În conformitate cu dispoziţiile art. 232, alin 1 şi 2, din din Legea privind societăţile comerciale, dizolvarea societăţilor comerciale trebuie să fie înscrisă în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în termen de 15 zile de la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă în cazul în care dizolvarea a fost pronunţată de justiţie. Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării (art 233, alin 1 din Legea nr 31/1990). Prin urmare, dizolvarea şi lichidarea societăţii comerciale reprezintă două etape distincte care trebuie parcurse în mod obligatoriu de asociaţi în condiţiile impuse în mod imperativ de lege. În condiţiile în care nu sunt îndeplinite cerinţele imperative prevăzute de lege, cu privire la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârii de dizolvare a societăţii şi la termenul prevăzut de lege, nu se poate proceda la împărţirea patrimoniului societăţii între asociaţi. În concluzie, în cazul neînţelegerilor grave dintre asociaţi, cererea de împărţire a patrimoniului formulată în cadrul acţiunii de dizolvare a societăţii de către unul dintre asociaţi urmează a fi respinsă ca prematur introdusă.