*Legea nr. 321/2009 prevede un număr de principii de bună practică în relaţiile dintre furnizori şi comercianţi.

Astfel, potrivit reglementărilor, se interzice restrângerea libertăţii contractuale prin impunerea cumpărării sau vânzării de la/ către un terţ. Totodată: comerciantul nu poate impune furnizorului un preţ minim la care acesta să-şi vândă produsele altui cumpărător; este interzis comerciantului să oblige furnizorul la plata unor servicii neincluse în costul de achiziţie şi care nu au legătură directă cu revânzarea; furnizorului nu i se poate impune nici să suporte cheltuieli legate de extinderea reţelei comerciantului, amenajarea spaţiilor sau promovarea imaginii acestuia; reglementarea unor termene maxime de plată a furnizorilor cu perioade între 12 şi 35 de zile, în funcţie de natura produselor; obligativitatea ca penalităţile pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor contractuale să fie stabilite în cuantum egal pentru ambele părţi; stabilirea penalităţii pe zi de întârziere în executarea obligaţiilor de plată la dublul dobânzii de referinţă a BNR. Precizăm că sub incidenţa Legii nr. 321/2009 se află nu doar contractele ce se vor încheia după intrarea acesteia în vigoare, ci şi cele aflate în desfăşurare, acestea trebuind modificate spre a fi conforme în cel mult 60 de zile de la acea dată. Un ultim aspect: nerespectarea dispoziţiilor legale se sacnţionează de reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice (MFP), respectiv cei ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (ANPC), cu amenzi de la 50.000 la 150.000 RON.