Infarctul cerebral ucide anual 55.000 de români, reprezentând, conform statisticilor, prima cauză de mortalitate din ţara noastră. Cu toate că pentru a preveni aceste accidente se impun măsuri de evitare a unui al doilea atac, Ministerul Sănătăţii a decis suspendarea finanţării medicaţiei pentru aceşti bolnavi. Ministerul Sănătăţii a decis suspendarea finanţării medicaţiei pentru persoanele care au suferit un infarct cerebral. Decizia este suprinzătoare, având în vedere că această patologie reprezintă prima cauză de mortalitate în România. Anual se înregistrează peste 55.000 de morţi, decese evitabile, dacă s-ar fi luat din vreme măsuri de prevenire a unui al doilea atac. Statisticile arată, pe de altă parte, reducerea continuă a vârstei la care se produce infarctul, şi în special infarctul cerebral. România a demarat un program de profil în anul 2000 de care au beneficiat, până în 2003, peste 4.500 de bolnavi care suferiseră un accident vascular cerebral. Ei primeau terapie antitrombotică, evoluţia fiind permanent monitorizată prin examene ecografice, tomografie şi rezonanţă magnetică nucleară. În 2003, constatându-se eficienţa tratamentului, se hotărăşte extinderea programului la 10.000 de pacienţi, cu o urmărire a evoluţiei de minimum 3 ani. Cu toate acestea, autorităţile sanitare au hotărât să întrerupă aceste programe, inexplicabil, pacienţii rămânând astfel fără terapie, riscând în orice moment o paralizie. Anual, la Spitalul Clinic de Neurologie şi Psihiatrie din Oradea, în cadrul Secţiei I de Neurologie, se internează cca 5000 de bolnavi, din care 3000 reprezintă accidente vasculare cerebrale, după cum preciza conf. dr. Traian Lazăr, şeful Secţiei de Neurologie. În general, un asemenea bolnav ar trebui tratat 21 de zile pentru ameliorarea bolii, dar, conform legilor sanitare în vigoare, numărul mediu a zilelor de spitalizare este 11. "Încercăm să ne încadrăm în aceste cerinţe, cu respectarea tratamentului, dar fondul alocat medicamentelor, în loc să crească an de an, scade, iar suma alocată este tot mai mică, scuzele fiind aceleaşi. Nu putem trata aceşti bolnavi cu scuze", a declarat conf. dr. Traian Lazăr. Persoanele care suferă de aceste boli, de regulă, rămân cu sechele pe viaţă, uneori invalidante. Pentru a asista corect un bolnav, este nevoie de medicamentele neurologice uzuale mai ieftine, dublate de cele costisitoare de ultimă generaţie. Costul unui asemenea tratament medicamentos se ridică însă la peste zece milioane de lei pe lună. În condiţiile în care această hotărâre a Ministerului Sănătăţii va rămâne definitivă, bolnavii nu mai au practic nici o speranţă, ei rămânând şi fără puţinele servicii de care beneficiau până acum.