Comandorul (r) Popa Alexandru s-a născut la 02 august 1953, în satul Lazuri de Beiuş, într-o familie cu trei surori, Marioara, Catalina şi Viorica, el fiind mezinul familiei. Părinții lor sunt Ștefan și Floare, oameni foarte harnici și buni gospodari, cu credință mare în Dumnezeu.

 

A fost un elev inteligent, harnic, deștept, curajos și foarte ambițios. A urmat cursurile liceului militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, unde a primit Diploma de Excelență. A absolvit cursurile Academiei de Înalte Studii Militare, din Bucureşti, obținând diploma de licență în știința militară, specialitatea aviație. A promovat cursul postuniversitar de aviație. Este pilot clasa 1-a, brevetat ca instructor de zbor pe elicopter, ziua şi noaptea în condiții meteorologice normale şi grele. În urma misiunilor executate în perioada Revoluției din Decembrie 1989 a obținut brevetul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, remarcat prin fapte deosebite, iar pentru întreaga activitate desfășurată în aviație a fost decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică. A trecut în rezervă de la Unitatea Specială de Aviație a Ministerului de Interne, ocupând și funcția de comandant al acestei unități, funcție cu gradul de general. Este fiul satului Lazuri de Beiuş, cel mai iubit și îndrăgit de toată suflarea comunei pentru modestia și bunătatea cu care știe să se apropie de fiecare. Este modelul demn de urmat încă din copilărie, tinerețe și în prezent, când n-a uitat locul de unde a plecat și ține permanent legătura cu surorile lui, rudeniile, vecinii, colegii și în mod special cu autorităţile locale, pentru ca satul Lazuri de Beiuș să prospere, fiind si centru de comună. După pensionare nu a dormit si nu doarme pe laurii victoriei și nici nu taie frunze la câini, scrie cărți valoroase, care ne înnobilează și ne farmecă, ultima carte fiind Povestea satului din Țara Beiușului, Lazuri de Beiuș. A primit cultul muncii încă de mic copil, din familie. Se preocupă în mod deosebit de familia sa, soție, copii, nepoți și nu-și uită nici surorile, ajutându-le tot timpul. Cărțile scrise până în prezent dovedesc elocvent un puternic simț patriotic local, județean și național, o puternică iubire pentru tot ce este bine și frumos în viață. Cărțile sunt bine primite și apreciate în casa fiecaruia dintre noi. Domnul general de brigadă, în rezervă, un consătean care locuiește în București, Mircea Iovan, îi dedică o poezie din care citez ultima strofă: „Sandru a făcut minuni/Adunându-ne’ ntr-o carte/Ne-a făcut să fim mai buni.../Dragi lazurani, sănătate!”

Eu vă zic, dragi lazurani, ascultaţi-mă... Nu e prima dată când încerc să-mi convig consătenii mei dragi să-i ridice un bust cu-n minielicopter, înainte de moarte. Satul natal nu are nici o plăcuță comemorativă și de aceea solicit implicarea consiliului local, a noului primar Gabriel Popa, a viceprimarului Traian Popa Bota, a consilierului Cosmin Popa, preot cu mare prestanţă în localitate și a tuturor consătenilor. Lucrarea nu poate fi costisitoare și, sunt sigur, vor fi și sponsori pentru finalizarea ei. Propun să se demareze cât mai urgent ridicarea acestui monument. Dumnezeu să ne ajute! Sunt fiu al satului Lazuri de Beiuș și am locuit în comună peste 30 de ani. Aștept cu nerăbdare demararea.

Învățător pensionar, în al optulea deceniu de viață,

Iustin Hânciu