O tânără din Bihor a câştigat la CEDO procesul cu statul român, decizia Curţii arătând că magistraţii nu au investigat eficient un presupus viol comis asupra fetei, care la producerea faptei avea 14 ani. Potrivit deciziei CEDO, nici procurorii şi nici judecătorii din Beiuş şi Oradea care au anchetat cazul, nu au luat în considerare vârsta fragedă a fetei, uşoara ei dizabilitate intelectuală şi faptul că presupusul viol a avut loc noaptea, pe o vreme friguroasă, factori care au accentuat vulnerabilitatea adolescentei.

Potrivit hotărârii CEDO, România a încălcat articolul 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului, referitor la interzicerea tratamentelor inumane sau degradante. Curtea a considerat că autorităţile române au pus accentul, în mod nejustificat, pe lipsa dovezii că reclamanta a opus rezistenţă în timpul incidentului, bazându-şi concluziile doar pe declaraţiile date de presupuşii violatori, care au susţinut că fata a consimţit să întreţină relaţii sexuale. În noaptea de 13 ianuarie 2007, în satul bihorea Cotiglet, adolescenta, atunci în vârstă de 14 ani, se afla la un priveghi. Tânăra ar fi fost acostată şi luată de pe drum de alţi trei tineri, dusă la un bărbat care o aştepta în grădina unei case părăsite şi violată. Unul dintre bărbaţi ar fi încercat şi el să o violeze, iar un altul, cu toate că a intenţionat să aibă relaţii sexuale cu ea, în cele din urmă, a decis să o ajute şi a dus-o înapoi în casă unde avea loc priveghiul. Fata i-ar fi spus atunci tatălui ei cele întâmplate, iar acesta a alertat imediat poliţia şi a doua zi au depus o plângere oficială. În total, şase bărbaţi au fost vizaţi de anchetă. Toţi au susţinut că adolescenta a consimţit să întreţină relaţii sexuale. Procurorul, acceptând această explicaţie, i-a pus sub acuzare doar pe doi dintre ei, pe unul pentru infracţiunea de act sexual cu un minor şi pe altul pentru tentativă la aceeaşi infracţiune, şi nu pentru viol. În primă instanţă, pe 12 octombrie 2007, Judecătoria Beiuș i-a condamnat pe cei doi bărbaţi la un an şi patru luni de închisoare cu suspendare, respectiv un an de închisoare tot cu suspendare. Decizia a fost atacată, astfel că, pe 27 februarie 2008, Tribunalul Bihor a decis să mărească pedepsele aplicate celor doi inculpați la trei ani închisoare, respectiv 18 luni de închisoare, însă tot cu suspendarea executării pedepsei. De asemenea, Tribunalul a decis să acorde victimei 2.000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

„Procurorul şi instanţele şi-au întemeiat, în esenţă, concluziile pe declaraţiile presupuşilor violatori, care au susţinut că nu au forţat fata în nici un fel, coroborat cu faptul că trupul fetei nu a prezentat semne de violenţă, astfel cum a fost atestat de un certificat medical, şi cu faptul că nu a cerut ajutor sau nu a spus imediat prietenelor ei despre presupusul abuz”, arată CEDO. Tot potrivit Curţii, autorităţile române nu au luat în considerare probele medicale prezentate cu privire la trauma suferită de reclamantă, care a fost internată într-un spital de psihiatrie de trei ori de la incident, cu anxietate, tulburare de somn, dureri de cap şi depresie, iar în februarie 2007 a fost diagnosticată cu o dizabilitate intelectuală uşoară (IQ 68). De asemenea, autorităţile nu au luat în considerare nici solicitările fetei ca incidentul să fie cercetat ca viol, precizează CEDO. „Se pare că nici una dintre circumstanțele personale ale solicitantului, cum ar fi vârsta ei și dezvoltarea ei mentală și fizică sau circumstanțele în care a avut loc incidentul - noapte, vreme rece, precum și numărul de oameni care au luat parte - nu au fost luate în considerare de către procurori sau judecători ca să decidă cu privire la acest caz”, se arată în hotărârea CEDO. Curtea a constatat că investigarea cazului a fost deficitară, în special datorită incapacităţii statului de a aplica în mod eficient sistemul de drept penal pentru pedepsirea tuturor formelor de viol şi abuz sexual. Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea a decis că România trebuie să plătească reclamantei 12.000 de euro cu titlu de daune morale. „Susține că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă, 12.000 de euro, plus orice taxă care poate fi exigibilă, cu titlu de prejudiciu moral, care urmează să fie convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data plății”, se arată în hotărârea CEDO.