Mlădiţe de rozmarin pentru tensiune arterială prea mică
*Foarte multă lume se plânge de tensiune prea mare, însă nici cei cu tensiune prea mică nu sunt mai fericiţi. Reglarea valorilor tensiunii arteriale se poate face şi cu ajutorul unor plante, dar şi printr-o alimentaţie potrivită.
O plantă recunoscută pentru calităţile ei terapeutice în caz de hipotensiune (tensiune prea mică) este rozmarinul (Rosmarinus officinalis). Un extract din mlădiţe proaspete de rozmarin, sub formă de ceai sau tinctură, consumat după regulile generale, normalizează valorile tensiunii arteriale, mai ales când este vorba de hipotensiune cu tendinţă spre leşin. De asemenea, extractul din mlădiţe de rozmarin este recomandat în afecţiuni cardiovasculare, precum insuficienţa circulatorie cerebrală şi periferică şi ateroscleroză. Rozmarinul este cunoscut şi pentru că reglează activitatea sistemului nervos, fiind bun şi în afecţiuni neuropsihice, cum sunt anxietatea, depresia, scăderea memoriei, migrenele. Extractul din mlădiţe de rozmarin mai este recomandat în afecţiuni digestive, diabet zaharat, adenom de prostată, menopauză, andropauză. El fortifică vederea şi memoria. Se ia cu precauţie în epilepsie şi hipertensiune, doar la sfatul medicului. Nu se ia seara, deoarece poate produce insomnie. Cât priveşte dieta hipotensivilor, acestora li se recomandă carnea de vită gătită sub orice formă. Mai este bine să mestece, zilnic, câte o bucată de ghimbir proaspăt, ca pe bomboane. Câteva felii de ghimbir pot fi adăugate şi în mâncăruri. Celor care le place vinul, pot pune 2 linguri de zahăr într-un pahar cu vin alb sec. De fapt, orice fel de vin este de ajutor hipotensivilor, dar nu în cantităţi exagerate. Consumul regulat de fulgi de orz măreşte pe cale naturală tensiunea arterială, fără să apară riscul hipertensiunii, tensiunii arteriale oscilante sau al palpitaţiilor.

Florile de soc, leac eficace în răceli şi obezitate
Florile de soc sunt un leac popular eficient în caz de răceli, datorită efectului sudorific. Pentru a "scoate răceala" în 24 de ore, se poate pregăti un oţet pentru frecţii, din 2 părţi apă şi una de oţet, în care se dau în clocot flori de soc, busuioc şi o jumătate de lămîie. Oţetul călduţ se foloseşte la frecţii succesive, în cameră bine încălzită. Efectul este transpiraţia rapidă şi abundentă. Pentru combaterea deshidratării, dar şi pentru potenţarea efectului frecţiilor, la interval de o oră se pot administra 2 căni de ceai de soc preparat obişnuit. Tratamentul natural poate fi completat cu o alimentaţie uşoară, bogată în lichide (supă caldă de pasăre şi legume, fructe bogate în vitamina C). A doua zi după aplicarea remediului este posibilă resimţirea unei uşoare slăbiciuni fizice, concomitent cu o pierdere în greutate. De altfel, tot prin efectul său sudorific şi depurativ, ceaiul de soc este util şi în caz de obezitate dar este necesară administrarea ponderată şi cu acordul medicului.

Ceai "întăritor" pentru convalescenţi
Se folosesc 10-15 boabe de măceş uscate, care se curăţă de sâmburi şi se pun la fiert în 200 ml apă fierbinte. Se lasă să fiarbă 10 minute, apoi se ia vasul de pe foc şi se lasă aşa 4-5 ore, după care se filtrează prin tifon (pentru a se opri perişorii). Acest ceai este foarte bogat în vitamine şi este utilizat în stările de convalescenţă după diferite boli dar, mai ales, în urma celor de rinichi şi ficat.

Armurariul şi siminocul, plante de leac pentru ficat
* Într-un litru de apă clocotită se pun 2-3 linguri de fructe de armurariu (Silybum marianum) măcinate şi se fierb 2-3 minute. După ce, prin răcire, lichidul ajunge la temperatura camerei, se adaugă patru linguri de miere de salcâm. Silimarina din armurariu are un deosebit efect hepatoprotector, iar componentele mierii de salcâm, în special glucoza şi fructoza, sunt elemente nutritive importante, regenerante, care măresc rezervele de glicogen din ficat. Se bea întreaga cantitate fracţionată pe parcursul unei zile, cu o oră înainte şi după mesele principale. Cura se ţine 20 de zile, cu 10 zile de pauză, timp de trei luni * Florile de siminoc (Helichrysum arenarium) sunt singurele părţi active terapeutic ale acestei plante şi se culeg începînd din iunie şi până la sfârşitul lunii octombrie. Au efecte coleretice, colagoge, antibacteriene, diuretice şi spasmolitice * Infuzia din flori de siminoc este foarte utilă în tratarea unor boli ale aparatului digestiv, rezultate excelente având în caz de hepatită, insuficienţă hepatică, dischinezie biliară, inflamaţii ale vezicii biliare, colecistite cronice, hipoaciditate gastrică, tulburări digestive şi helmintiază. Mai ajută în ameliorarea durerilor reumatice şi artritice, în caz de gută şi tulburări metabolice. Infuzia se prepară din 30 g flori uscate la 1 litru de apă clocotită. Se infuzează 10 minute, se strecoară şi se bea câte 1 cană (250 ml), de 2-3 ori pe zi.

Stânjenelul şi erupţiile dentare
Rizomii stânjenelului se dau copiilor mici în perioada erupţiei dentare. Bucăţile trebuie să fie suficient de mari, ca să nu poată fi înghiţite. Fără dinţi, copilul de fapt nu mestecă rizomul, ci îşi freacă gingia cu el, ţinându-l ca pe o acadea. Principiile active din rizom exercită o acţiune emolientă asupra gingiei şi calmează durerile. Dacă în stare proaspătă, miezul rizomului are un gust uşor înţepător şi greţos, prin uscare acest gust dispare, lăsând loc unei suave arome florale.
 

Remedii pentru "linişte" digestivă
Având o valoare nutritivă deosebit de ridicată, fiind un aliment complex, oul de găină este o sursă bogată de vitamine, proteine, enzime, elemente absolut necesare funcţionării metabolismului nostru. De exemplu, vitamina A, prezentă şi în ou, este necesară în funcţionarea normală a ochilor, având şi un rol de întărire a imunităţii, iar vitamina K are rol în coagularea sângelui. Totuşi, un consum exagerat de ouă poate obosi ficatul şi funcţiile digestive, ducând chiar la indigestii, intoxicaţii şi ocluzii intestinale. Dacă aţi exagerat consumând prea multe ouă, adăugaţi la o cană de ceai din acest amestec câte o lingură de oţet de mere şi o lingură de miere de salcâm. Deosebit de eficient, având o mare valoare depurativă, ceaiul de urzică vă poate fi de un real folos (1-2 linguriţe plantă la o cană infuzie). Pentru a da savoare meselor festive dar, mai ales, cu valoare terapeutică, vă sugerăm următorul "condiment" preparat în casă: se cerne printr-o sită cimbru, mentă, busuioc şi cimbrişor de câmp, în părţi egale. Se poate păstra într-un recipient de sticlă sau plastic şi se presară peste fripturi, ouă sau sosuri. Aceste plante uşurează tractul digestiv, fiind eficiente în combaterea colitelor şi enterocolitelor.

Uleiul presat la rece - împotriva degradării neuronilor
Pe lângă beneficiile pe care le aduce ficatului şi inimii, uleiul de măsline presat la rece se dovedeşte şi un extraordinar aliat al creierului. Acest ulei asigură o sursă importantă de acizi graşi monosaturaţi, substanţe indispensabile structurii celulelor nervoase cerebrale. S-a constatat că italienii, care sunt mari consumatori de ulei de măsline, au ajuns la cea de-a doua tinereţe cu performanţe intelectuale superioare celor ale vârstnicilor din alte zone ale lumii.
 

Acupresura ameliorează durerile de spate
Acupresura s-a dovedit mai eficientă în ameliorarea durerilor de spate decât tratamentele convenţionale, potrivit unui studiu taiwanez. Aproape 90 la sută dintre pacienţi au declarat că durerile de şale s-au diminuat considerabil după terapia cu acupresură, care constă în apăsarea cu vârful degetelor a aceloraşi puncte din corp stimulate în timpul acupuncturii. Cercetătorii, al căror studiu a fost publicat de British Medical Journal Online, au recrutat 129 de pacienţi suferinzi de dureri cronice de spate, de la o clinică ortopedică. Jumătate au fost trataţi cu fizioterapii convenţionale, iar cealaltă jumătate cu acupresură. Acupresura a redus dizabilităţile la 89 la sută dintre cei trataţi, iar îmbunătăţirile remarcate au durat şase luni. Acupresura s-a dovedit eficientă şi pentru cei care sufereau de dureri la picioare sau dureri "care interferau cu munca" pe care o desfăşurau.