După ce săptămâna trecută, timp de două zile, prefectul de Bihor, Ilie Bolojan, a asistat la prezentarea de către directorii spitalelor din judeţ a rapoartelor de activitate pe anul 2005, ieri, reprezentantul Guvernului în teritoriu a făcut publice concluziile cu privire la starea actuală a sistemului sanitar bihorean. Aşa cum era de aşteptat, situaţia nu e deloc roz, ba s-ar putea spune că e chiar disperată, motiv pentru care au fost luate în discuţie şi unele măsuri privind reorganizarea sistemului de sănătate bihorean. Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă Cauzele care au condus la haosul actual din spitalele bihorene pot fi puse atât în cârca Guvernului, prin finanţarea necorespunzătoare, cât şi factorilor locali implicaţi în administrarea acestor unităţi. Astfel, potrivit declaraţiilor prefectului Bolojan, suma de bani repartizată Bihorului pe cap de locuitor este mult mai mică comparativ cu cea pe care au primit-o alte judeţe. "Spre exemplu, spitalele din Bihor au primit din partea executivului 27 miliarde lei, pentru o populaţie de 600.000 locuitori, în timp ce aceeaşi sumă a fost repartizată unor judeţe care au 400.000 de locuitori. Vom solicita Ministerului Sănătăţii o reevaluare a fondurilor alocate, încât să nu mai existe astfel de anomalii. Doar aşa vom putea elimina cozile veşnice de la farmacii", este de părere reprezentantul Guvernului în teritoriu. O altă aberaţie constatată în urma rapoartelor de activitate şi a discuţiilor cu directorii spitalelor este cea privind tarifele acordate spitalelor. Astfel, dacă Spitalul Clinic Judeţean Oradea primea 8 milioane lei pe caz ponderat, una dintre unităţile conduse de Sorin Oprescu beneficia de 16 milioane lei. "Din acest an, Spitalul Judeţean Oradea va primi 9 milioane lei pe caz ponderat, însă, despre o rezolvare a situaţiei vom putea vorbi doar într-un an sau doi, când ar trebui ca fiecare spital să primească 11 milioane lei", a precizat Bolojan. Lefuri cât de mari, responsabilitate cât mai puţină Cea mai mare culpă pentru starea dezastruoasă a sănătăţii bihorene le aparţine, însă, autorităţilor locale care răspund, într-un fel sau altul, de administrarea unităţilor spitaliceşti. Chiar dacă de conducerea spitalelor se ocupă, scriptic, mai multe persoane, responsabilitatea pentru un management competent nu revine nimănui. Fiecare unitate este condusă de un consiliu de administraţie, de directori şi şefi de secţii, însă, până în prezent, nu au fost încheiate contracte de management între consiliile de administraţie şi directorii de spitale şi nici subcontracte între aceştia din urmă şi şefii de secţii. "Mai mult, în majoritatea cazurilor, asupra şefilor de secţii, aceştia fiind numiţi de Universitatea Oradea, unde au şi cartea de muncă, directorii nu au nici o influenţă. Ca să nu mai vorbim de unii membri ai Consiliului de Administraţie, care nu se implică în nici un fel în activitatea spitalului. Cum ar putea decanul Facultăţii de Medicină, care face parte din şapte consilii de administraţie, să ajungă la fiecare? Toate acestea conduc la performanţele slabe din domeniu", a declarat Ilie Bolojan. Acesta a ţinut să precizeze şi problemele pe care mai toate spitalele le au cu autorizaţia de funcţionare şi cu laboratoarele. De asemenea, la majoritatea spitalelor, printre care şi Maternitatea Oradea, nu funcţionează ambulatoriile de specialitate. "La acest spital există o tentativă de ambulatoriu, care funcţionează între orele 8.00 - 11.00, asta în timp ce toţi medicii de acolo deţin cabinete private. Tot aici am constatat că procentul de naştere prin cezariană este de 30%, în timp ce în Europa acesta ajunge la doar 10%. Or, în situaţia în care o cezariană costă între 150 - 200 de euro, la 200 - 300 de cazuri pe an, se adună o sumă frumuşică", a concluzionat prefectul de Bihor. Cuvântul de ordine: risipa Ca şi cum nu ar fi de-ajuns că banii alocaţi sistemului sanitar sunt insuficienţi, ei mai sunt şi prost gestionaţi. Doar aşa se explică faptul că peste două treimi din fondurile primite reprezintă cheltuieli de personal. Un exemplu concret în acest sens este cel al Spitalului Judeţean, unde 27 de miliarde lei din cele 35, cât reprezintă bugetul spitalului într-o lună, sunt folosite pentru cheltuielile de personal. În aceste condiţii, banii rămaşi pentru cheltuieli materiale şi medicamente sunt mult prea puţini, motiv pentru care bolnavii sunt nevoiţi să-şi aducă hrană şi medicamente de acasă. Mai mult, unele unităţi au cheltuieli de regii exorbitante, care, culmea, au fost umflate prin externalizarea anumitor servicii. "În 2003, s-a decis externalizarea unor servicii precum spălătoriile, paza, bucătăriile, estimându-se scăderea cheltuielilor, însă, efectele au fost inverse. Spre exemplu, spălătoria de la Maternitate are preţuri cel puţin duble faţă de cele practicate pe piaţă, iar serviciul de pază de la Spitalul Judeţean este asigurat de o firmă care are un contract foarte mare, astfel încât nu se poate pune problema rentabilizării", a menţionat Bolojan. Toată această risipă a condus la acumularea unei datorii istorice, de aproximativ 30 miliarde lei, la Maternitatea Oradea, şi de peste 12 miliarde lei, doar în anul 2005, la Spitalul Judeţean, asta în ciuda faptului că fosta conducere a acestei din urmă unităţi anunţa cu orice prilej performanţa sa managerială şi plata la zi a tuturor arieratelor. Medici intraţi pe uşa din dos Paradoxal, în timp ce auzim mereu despre funcţionarea sub normativ a personalului mediu sanitar, se constată un excedent de personal medical, în special în Oradea, asta în ciuda faptului că în ultimii zece ani în municipiu nu a fost scos nici un post la concurs, "toţi medicii venind pe uşa din dos, pe sistem universitar". În opinia prefectului de Bihor, acestea sunt efectele funcţionării Facultăţii de Medicină şi Farmacie în cadrul Universităţii Oradea. "Ca să devii medic specialist ai două variante: fie susţii examenul de rezidenţiat la nivel naţional, care e un concurs deloc uşor, după care îţi alegi o clinică unde te specializezi timp de 5-6 ani, după care dai concurs pentru ocuparea unui post vacant, fie intri ca preparator la Facultatea de Medicină, optezi pentru o specialitate, după care soliciţi integrarea într-o clinică. Aceasta din urmă este varianta practicată intens în ultimii zece ani în Oradea", a explicat Bolojan. Trei mari spitale în Oradea Conştient fiind că lucrurile nu mai pot continua aşa, prefectul împreună cu conducerea Direcţiei de Sănătate Publică au ajuns la concluzia că e necesară introducerea contractelor de management, care să cuprindă criterii de performanţă foarte clare, astfel încât directorii care nu le îndeplinesc să fie înlocuiţi, chiar dacă aparţin mediului universitar. De asemenea, secţiile mari vor fi împărţite în două, clinice şi normale, astfel încât să se poată constata eficienţa acestora. Apoi, Prefectura Bihor împreună cu Corpul de Control al CAS şi serviciul de audit al DSP vor efectua controale la spitalele cu probleme. Pe de altă parte, cum Bihorul se numără printre judeţele cu cele mai multe spitale, se impune o reorganizare a acestora. Astfel, potrivit lui Ilie Bolojan, în Oradea, ar trebui ca sistemul sanitar să fie grupat în trei mari spitale, şi anume Spitalul Municipal (actualul Spital de Copii, care ar urma să includă şi Maternitatea), Spitalul Clinic Judeţean (inclusiv cu Secţia de Boli Infecţioase) şi Spitalul Regional de Urgenţă, care ar putea fi construit pe Calea Aradului şi ar urma să găzduiască şi o parte dintre secţiile ce funcţionează în prezent la Staţionarul II, clădire ce se doreşte a fi dezafectată. Toate aceste aspecte vor fi disecate în cursul acestei luni, în prezenţa ministrului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, care şi-a anunţat o nouă vizită în Bihor. Loredana POPOVICI