Orădenii care se bucură de noul Parc Salca au motive de îngrijorare. Dar nu numai ei, ci şi toţi locuitorii cărora le pasă de administrarea oraşului. Lacul amenajat în parc seamănă de ceva vreme cu o băltoacă în care peştii decorativi au ajuns să se devoreze între ei. Cel puţin aşa reclamă riveranii care s-au ataşat de acest loc şi nu înţeleg de ce administratorii spaţiului verde nu au grijă de lac aşa cum ar trebui, ţinând seama de investiţia mare care s-a realizat aici din banii orădenilor.

Situaţia din teren ne-a fost sesizată de mai mulţi orădeni care au sesizat că apa din heleşteiele artificiale este murdară, nefiind propice pentru vietăţile acvatice. Orădenii din zonă reclamă situația dezastruoasă în care se găsește, în prezent, această întindere de apă, unde, spun ei, apa este murdară, iar peștii, din lipsă de hrană, se mănâncă între ei.

„Stimată redacție a ziarului Crișana, cu durere și revoltă, vă informăm despre situația dezastruoasă a lacului mare din recentul parc Salca I, care este poluat, apa este murdară, peștii exotici se îmbolnăvesc și mor, nefiind hrăniţi de administratorul spaţiului verde. În plus, nu este schimbată apa din lac, nu s-a făcut o aducțiune necesară de apă proaspătă din fostul izvor care alimenta altădată fosta fabrică de bere, sau să se fi trecut o parte din apa pârâului Peța prin acest lac și apoi apa să fie deversată tot în Peța, obținându-se, astfel, primenirea apei”, ne-a transmis unul dintre orădenii care frecventează parcul.

Actorul şi regizorul Emil Sauciuc reclamă şi el faptul că „în lipsa hranei, peștii se mănâncă unii pe alții, mănâncă până și nuferii care aveau caracter ornamental. Mai mult, frunzele sunt pe jumătate mâncate, fiindcă peștii au ajuns să mănânce aproape orice”. Sauciuc mai spune că singurii care se îngrijesc de soarta acestor viețuitoare acvatice sunt cetățenii, care le dau de mâncare peștilor pentru a nu muri de foame: „Este păcat că o investiție și un punct de atracție al Oradiei să decadă în asemenea stare. Doar cetățenii le mai dau de mâncare acestor pești pentru a supraviețui, întrucât le este milă de ei...”.

O documentare făcută miercuri, 31 august, la fața locului, ne-a oferit imaginea unui lac suprapopulat, cu pești de toate speciile, cel mai spectaculos fiind, de departe, crapul Koi, care, la maturitate sexuală, ajunge la vârsta de 18-36 de luni. Este vorba despre un peşte rezistent, dar care are și câteva pretenţii: habitat de lux şi apă de calitate...

În rest, lacul este plin de cleni, care, fiind pești răpitori, mânâncă puietul, ceea ce nu este un lucru ieșit din comun, după cum remarca un pescar cu experiență, aflat pe malul lacului. „Orice lac trebuie să aibă pești răpitori, altfel, în câțiva ani, riscă să devină suprapopulat, iar atunci peștii mor din cauza căldurii și a lipsei de oxigen”, a spus orădeanul.

Miercuri, în ultima zi a lunii august, la ora prânzului, câțiva orădeni, atât copii, cât și adulți se aflau pe pontonul din mijlocul lacului pentru a hrăni peștii, bucățele de pâine, chipsuri, dar și fulgi de porumb putând fi zărite plutind deasupra apei.

Cei care locuiesc în zonă spun că singurul lucru care îi deranjează este orăcăitul broaștelor. Seara, când liniștea se lasă peste oraș, concertul lor se aude până târziu în noapte, însă acest lucru nu era prevăzut, desigur, între facilităţile spaţiului verde.

Reprezentanții municipalității ne-au dat asigurări că o echipă de la Direcția Tehnică se va deplasa în teren pentru a verifica cele sesizate de cititorii noştri, urmând ca în cel mai scurt timp după ce ni se vor furniza informaţiile necesare, să le aducem la cunoştinţa opiniei publice.

Parcul Salca I, cu o suprafață de 34.100 mp, a fost inaugurat în urmă cu doi ani. Investiție a Administrației Imobiliare Oradea, parcul a fost realizat pe malul Peței, între zona Cantemir și complexul Lotus, din fondurile proprii ale municipalității. Profitând de prezenţa pârâului Peţa, s-a realizat acest lac, având o suprafaţă de 4.875 mp, plantat cu mai multe specii de plante de apă. Pentru a facilita observarea vieții acvatice, lacul este traversat de un ponton şi de un pasaj din blocuri de beton şi piatră naturală care să creeze o mică cădere de apă, de 20 de centimetri.