Clădirea ocupată de Muzeul Ţării Crişurilor, în care Statul Român a investit sume imense de-a lungul anilor pentru restaurarea şi conservarea acesteia, şi care s-a remarcat, de-a lungul vremii, drept o instituţie de o reală importanţă istorică şi culturală, a fost retrocedată, printr-o decizie definitivă şi irevocabilă, vineri, 9 iulie, în favoarea Episcopiei Romano-Catolice. Destinul Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea a fost pecetluit vineri, 9 iulie, prin decizia definitivă şi irevocabilă pronunţată de Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, prin intermediul căreia era anulat dreptul de folosinţă al Statului Român asupra clădirii Palatului Baroc din Oradea. Este evident că hotărârea e pe placul forurilor europene, care favorizează cultele, însă nu este pe placul majorităţii românilor, care, cu siguranţă, ar fi optat pentru păstrarea acestei clădiri de interes naţional. În fapt, este vorba de o instituţie importantă pentru comunitate, care găzduieşte valori patrimoniale reprezentative pentru civilizaţia acestei părţi a României. Episcopia Romano-Catolică a solicitat încă din iunie 1996 în instanţă restituirea edificiului celui mai mare muzeu din vestul ţării, pentru ca, după doi ani, cauza să fie strămutată de la Oradea la Buzău, unde, în 2001, Tribunalul s-a pronunţat în favoarea Episcopiei Romano-Catolice. Aceeaşi sentinţă s-a dat şi la Ploieşti, pentru ca, în urmă cu patru zile, Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie să ia o decizie definitivă şi irevocabilă, cu alte cuvinte, să restituie Palatul Baroc titularului de drept. Probabil, nu s-a conştientizat că este vorba nu numai de clădire, ci de instituţia propriu-zisă, patrimoniul muzeului cu peste 350.000 de piese ocupând locul cinci în România. "O nouă locaţie presupune nu numai un spaţiu mai mare, ci şi adaptarea lui la specificul de funcţionare a unei instituţii muzeale. Există norme de conservare universal valabile, care trebuie respectate, acest lucru însemnând că noua clădire va trebui să corespundă din toate punctele de vedere dotării muzeo-tehnice. În privinţa noilor expoziţii de bază, va fi necesar ca ele să beneficieze de o altă tematică, de un alt mobilier, corespunzătoare mileniului III", ne-a mărturisit Aurel Chiriac, directorul Muzeului Ţării Crişurilor. Posibilele viitoare locaţii pentru patrimoniul muzeal ar putea fi sediul Garnizoanei Oradea sau Palatul Copiilor şi Elevilor, unde, în cel mult 5 ani, va trebui strămutat patrimoniul Muzeului Ţării Crişurilor. În proces, a mai fost implicat şi Ministerul Culturii şi Cultelor, fiind pusă în discuţie, nu o dată, problema evaluării sumelor investite de stat pentru restaurarea şi conservarea muzeului (mobilier, achiziţii etc.), problemă care a fost luată în considerare pentru o perioadă, iar apoi a rămas în suspensie...