Un economist din secolul al XVII-lea, Jean Baptist Colbert, reprezentant al mercantilismului în economie şi consilier al regelui Ludovic al XIV-lea, spunea că a taxa este similar cu „a prinde gâsca şi a încerca să obții cea mai mare cantitate de pene cu cel mai mic zgomot”.

 

Cine a ştiut să respecte acest principiu de-a lungul istoriei a reușit să aibă resurse corespunzătoare la buget şi să asigure, în același timp, confortul financiar minim pentru contribuabili. Astăzi, în Europa, există ţări în care fiscalitatea este foarte ridicată, dar suportabilă, totuși, precum şi ţări în care rata fiscalității este mai mică (28-30%), dar greu suportabilă. În România, în prezent, o rată medie a fiscalității de aproximativ 30%, mai mică decât în ţări precum Suedia, Austria, Luxemburg, este adesea percepută ca fiind una ridicată şi mai ales greu de suportat. „Strigătul gâştii” reflectă un anumit disconfort fiscal. După cum se știe, această diferență de percepţie se explică prin nivelul veniturilor rămase la contribuabili după ce-şi acoperă cheltuielile de trai sau de funcționare. Este inițiativa de a introduce impozitul pe cifra de afaceri în locul impozitului pe profit una care să domolească strigătul cu pricina? În mod logic ea ar putea fi. În general, impozitele şi taxele reprezintă pârghii în mâna statului pentru stimularea creșterii economice şi a bunăstării contribuabililor. Aici intervine însă orientarea politică. Ea se desfășoară pe o paletă largă, de la orientarea de a așeza impozite mari şi utilizarea lor pentru satisfacerea intereselor unui grup restrâns sau pentru a stimula nemunca, până la aceea de a percepe impozite mici şi renunțarea la multe dintre atribuțiile cu caracter social ale statului. Nu vom aborda acest subiect acum. Să vedem ce se poate realiza prin introducerea impozitului pe cifra de afaceri în locul celui asupra profitului. (Notă: în esență, cifra de afaceri este egală cu totalul încasărilor, iar profitul reprezintă diferența dintre totalul încasărilor şi cheltuielile care au legătură cu obiectul de activitate din care se realizează încasările şi care din punct de vedere fiscal sunt eligibile).

Inițiativa de a extinde sfera de aplicare a impozitului pe cifra de afaceri sau „pe venit” este cuprinsă în Programul actualului Guvern. În acest document nu apar alte precizări în afara faptului că impozitul pe venit ar putea înlocui actualul impozit pe profit şi că s-ar avea în vedere cote ale acestuia de 1, 2 şi 3 la suta. În principiu, acesta este un lucru bun, deși mulți s-au grăbit să-l critice şi să pună în evidenţă efectele eventualei aplicări greșite a lui. Poate-i explicabil în lipsa unor informații suficiente.

În ce m[ privește, eu cred că introducerea acestuia în Programul de guvernare s-a făcut pe baza unor analize profesionale şi s-au luat în considerare efectele pozitive ale aplicării lui. În fapt, chiar dacă, așa cum spun unii, nu s-a vorbit despre impozitul pe venit înainte de alegeri, nu acest lucru este important. Ce contează foarte mult este ca statul să găsească cele mai potrivite pârghii pentru a realiza obiectivul de creștere economică în ritm de 5-6% anual până în 2020 şi pe această bază creșterea veniturilor şi bunăstării populației. În principiu, impozitul pe venit/cifra de afaceri poate avea următoarele obiective care, dacă impozitul e aplicat corect, pot fi de natură să:

1. stimuleze dezvoltarea economică în mod special a anumitor ramuri/sectoare de activitate. Acesta este principalul obiectiv şi, de fapt, direcția obligatorie înspre care trebuie îndreptată aplicarea lui. Se spune, pe bună dreptate, că o parte dintre contribuabili vor plăti mai mult la stat după introducerea acestui impozit în locul impozitului pe profit. În principiu, o plată mai mare către stat nu e de natură să stimuleze desfășurarea activităților economice în cauză. În opinia mea, acest lucru trebuie să fie evitat şi cred că va fi. Soluția constă în efectuarea unor analize profunde a modului în care statul dorește şi poate să stimuleze dezvoltarea unor activități, ramuri sau sectoare de activitate. Suma de plată către stat în cazul aplicării cotei de 16% asupra profitului nu ar trebui sa fie depașită de aceea rezultată din aplicarea cotelor de 1, 2 sau 3% asupra cifrei de afaceri. Desigur, nici o diferență prea mare în acest sens nu ar fi favorabilă bugetului. Un exemplu ar putea fi edificator: în domeniul serviciilor există firme care astăzi realizează rentabilități de 15-40% sau chiar mai mult. O firmă cu 1 milion de lei cifră de afaceri, la o rentabilitate de 15%, plătește impozit pe profit de 24.000 lei. Trecerea la impozitul pe cifra de afaceri ar presupune plata unui impozit de 10.000 lei în cazul cotei de 1%, de 20.000 lei în cazul cotei de 2% sau de 30.000 lei, dacă se aplică o cotă de 3%. Ce ar trebui să facă statul în acest caz? Să aplice pentru contribuabilii din acest domeniu, dat fiind că-şi dorește să stimuleze dezvoltarea serviciilor de acest fel, o cota de cel mult 2%. Trebuie luat în considerare că statul nu va pierde nici măcar pe termen scurt (serviciile sunt foarte flexibile), pentru motivul că întreprinzătorii în cauza vor utiliza, majoritatea dintre ei, suma plătită în minus la stat pentru dezvoltarea activității. Analiza ar trebui minuțios realizată pe fiecare activitate, luând în considerare rentabilitatea medie a entităților, obținerea unei diferențe minime în minus pentru a fi plătită la stat, precum şi o strategie bine definită de stimulare economică şi, pe această bază, desigur, certitudinea faptului că resursele dislocate la un moment dat se vor reîntoarce în scurt timp la buget. Există domenii de activitate în care investiția are un factor de multiplicare ridicat şi, de aceea, aplicarea impozitului pe cifra de afaceri ar trebui să înceapă cu acestea. Impozitul pe cifra de afaceri nu ar trebui să se aplice în acele domenii sau categorii de activități care, pe de-o parte, vor trebui să plătească substanțial mai mult şi acelora la care diferența în minus ar fi prea mare. Trebuie evitată neapărat situația de descurajare a dezvoltării activităților, precum şi aceea de dezechilibru, fie şi temporar, în încasarea veniturilor bugetare.

2. Al doilea obiectiv al introducerii impozitului pe cifra de afaceri este reducerea evaziunii fiscale. Se vorbește, şi acest lucru este o realitate, despre faptul că sunt contribuabili care, spre deosebire de unii asemănători lor din același domeniu, raportează profit semnificativ mai mic sau chiar pierderi. Pentru a evita plata impozitului pe profit, reduc artificial veniturile sau încarcă, în multe situații nelegal, costurile cu elemente de cheltuială care nu au legătură cu obiectul de activitate. Din acest punct de vedere există exemple relevante în domeniul serviciilor financiare, în domeniul agriculturii, al comerțului şi în alte domenii. Statul nu reușește să fie suficient de performant în colectarea impozitului pe profit utilizând pârghia controlului financiar. Este nevoie aici, în mod obiectiv, de o altă gândire în ce privește aşezarea şi colectarea impozitului şi respectiv reducerea evaziunii fiscale. Impozitul pe cifra de afaceri ar rezolva într-o anumită măsura problema, cu condiția să nu meargă dincolo de limita suportabilității, descurajând desfășurarea activităților în cauză. Statul nu-şi dorește închiderea de firme sau exodul de capital străin şi, de aceea, o cotă rezonabilă de impozit pe venit, de exemplu 1% sau chiar 0,5%, cel puțin într-o prima etapă, în funcție şi de alte criterii, ar putea fi o soluție. Sunt convins ca acei contribuabili care au evitat, în acest fel, plata impozitului pe profit vor fi, în majoritatea lor, buni platnici în cazul unui impozit pe venit rezonabil. În multe situații, nivelul fiscalității îi determină să facă evaziune fiscală.

3. A treia variantă, care ar putea constitui un obiectiv al impozitului pe cifra de afaceri, este intenția de a creşte veniturile la buget pe baza unor cote de impozit care să ducă la sume mai mari de plată în ce-i privește pe contribuabili. În opinia noastră, acest obiectiv este irealizabil sau cel mult pot fi obținute doar rezultate parțiale. Impozitul, prin natura lui, are caracteristica unei pârghii de natura obiectivă şi, din această perspectivă, el poate stimula sau descuraja desfășurarea activităților economice şi chiar plata însăși a lui.

Credem că dacă impozitul pe venit este gândit în sensul celor de mai sus el poate stimula creșterea economică alături de celelalte măsuri de relaxare fiscală, cum sunt reducerea TVA, eliminarea impozitului pe dividende, reducerea la 35% faţă de 39% a fiscalității pe muncă si altele. De altfel, impozitul pe cifra de afaceri nu este o noutate în România şi el se aplică, sub diferite forme, şi în alte state. Există suficiente exemple pozitive care pot fi preluate pentru a nu face greșeli.