Astăzi se împlinesc 134 de ani de la moartea lui Emanuil Gojdu. El a lăsat în urmă o avere impresionantă. Banii fundaţiei care îi poartă numele au fost gestionaţi foarte bine, astfel că la această oră, averea acesteia este estimată la circa 1 miliard de dolari. Bursele ar fi trebuit să fie acordate din banii Fundaţiei până în anul 2071. Cele şapte clădiri Gojdu de la Budapesta ar urma să fie dărâmate. Pe locul lor va trece viitoarea autostradă ce va străbate şi Oradea. Doar o mică parte a averii a fost lăsată familiei Marele avocat s-a născut la Oradea, în anul 1802, din părinţi macedoromâni. După cursurile făcute la liceul premonstratens din Oradea, a fost student la Academia de Drept din Oradea, după care la Pojon şi Budapesta, unde se stabileşte şi îşi începe ucenicia. În 1832, se căsătoreşte cu Anastasia Pometa, o macedoromâncă. În 1861 este numit comite suprem în comitatul Caras, unde, printre altele, a impus româna ca limbă oficială. În 1866 a fost ales deputat de Tinca. Mai târziu, dezamăgit de faptul că nu şi-a putut realiza planurile în ceea ce priveşte drepturile românilor din Transilvania, s-a retras din viaţa publică. Testamentul lui Emanuil Gojdu a fost redactat în 4 noiembrie 1869 şi a fost publicat în chiar ziua morţii sale. Conform testamentului său, şi în această perioadă ar trebui ca o parte a studenţilor români să primească burse din partea Fundaţiei Gojdu. Astfel, între anii 1871 şi 1921, o treime din fonduri ar fi trebuit să fie distribuite ca burse tinerilor născuţi în această parte a ţării, "ai căror părinţi nu sunt în stare cu averea lor proprie să ducă în împlinire creşterea şi cultivarea copiilor lor" . În perioada 1921-1971, ar fi trebuit, de asemenea, ca două cincimi din capitalul Fundaţiei să ajungă ca burse în buzunarul unor elevi sau studenţi. Deasemenea, până în anul 2021, o jumătate din veniturile Fundaţiei ar trebui împărţite ca burse. Acordarea burselor ar trebui să se încheie de abia în anul 2071, adică peste 67 de ani. Emanuil Gojdu a lăsat prin testament o avere impresionantă, din care o mare parte ar fi trebuit să fie folosită la ajutorarea elevilor şi studenţilor săraci vreme de 200 de ani de la moartea marelui avocat. Acest lucru nu a fost posibil însă datorită Guvernului maghiar care a pus mâna pe averea orădeanului. La început, averea Fundaţiei era administrată de o reprezentanţă de laici şi clerici, având în frunte pe mitropolitul şi toţi episcopii diecezani români greco-catolici din Ungaria şi Transilvania. După realizarea unirii Transilvaniei cu România, cea mai mare parte a averii fundaţiei a rămas în Ungaria. În data de 27 octombrie 1937, s-a încheiat un acord definitiv între guvernul român şi cel ungar în această chestiune. Mitropolia din Sibiu a rămas ulterior să conducă Fundaţia. Reprezentanţii Mitropoliei au lăsat o parte din fondurile Fundaţiei pentru românii din Ungaria. În 1919, după Unire, în Transilvania au fost înfiinţate mai multe licee româneşti. Între acestea se numără şi cele două licee româneşti de stat înfiinţate în Oradea: liceul real, prin transformarea fostei şcoli reale maghiare, şi liceul " Emanuil Gojdu ", astăzi Colegiu Naţional, cu profil clasic modern. Mormântul lui Gojdu este în paragină Fundaţia Gojdu, printr-o bună administrare, a ajuns cea mai mare fundaţie de profil din Imperiul Austro-Ungar. Între 1870 şi 1918, au fost acordate 3.327 de burse elevilor şi studenţilor români din întreg Imperiul. După 1918, o dată cu Unirea Transilvaniei cu România, Fundaţia Gojdu a rămas aproape în exclusivitate în Ungaria. Deşi, prin Tratatul de pace de la Trianon, Ungaria era obligată să restituie fundaţia, statul maghiar a amânat mereu protocolul restituirii, Parlamentul maghiar ratificând acordul de restituire doar în 20 iunie 1940, pentru ca pe 30 august, acelaşi an, dictatul de la Viena să-i se anuleze efectul prin ocuparea unei mari părţi a Transilvaniei. În 1952 fundaţia a intrat cu toate averile imobile şi mobile, prin naţionalizare, în patrimoniul statului maghiar. Cu toate acestea, statul maghiar nu s-a îngrijit ca măcar o parte a acestor sume imense să fie folosite pentru îngrijirea mormântului lui Gojdu din cimitirul Kerepesi din Budapesta. N-a prea avut grijă de el nici comunitatea românească din Ungaria. Mai mult, Vicariatul român ortodox din Gyula a obţinut, se pare, de la statul maghiar, ca răscumpărare a unei părţi din Fundaţia Gojdu, o sumă de 30-40 milioane forinţi. Suma a fost investită integral în supraetajarea vicariatului, a sediului şi locuinţelor salariaţilor, a placării lor cu marmură. Nici un forint nu a fost utilizat pentru refacerea mormântului marelui orădean. Averea din ziua de astăzi a Fundaţiei ar trebui să fie foarte mare, ţinând cont de investiţiile efectuate de-a lungul anilor. În anul 1889, Fundaţia construia în centrul Budapestei şapte clădiri cu câte patru niveluri, unite printr-un pasaj în care s-au amenajat spaţii comerciale. Acestea au fost închiriate negustorilor evrei, iar apartamentele au fost închiriate ca locuinţe. În anul 1918, valoarea Fundaţiei era de 4 milioane de coroane. La această oră, clădirile Gojdu din Budapesta sunt în proprietatea Primăriei Sectorului 7, care doreşte înstrăinarea lor cu orice preţ, cât mai repede posibil, pentru a se sustrage de la o eventuală retrocedare a bunurilor către statul român. După o licitaţie nereuşită în 1997, s-a organizat o alta în data de 2 august 1999... O evaluare făcută pe baza inventarului ce însoţea acordul din 1937 a stabilit că valoarea actuală a patrimoniului Fundaţiei Gojdu se ridică la aproape 1 miliard de dolari. Se pare că nici pentru viitorul Fundaţiei aşteptările nu sunt prea îmbucurătoare. "Bani nu au intrat în ţară şi pentru că cei din conducerea Fundaţiei de la Sibiu nu se prea îngrijesc de acest aspect. Iar de clădirile Fundaţiei din Budapesta se va alege, poate, în curând praful. Statul maghiar doreşte să le achiziţioneze. Clădirile Gojdu ar urma să fie dărâmate, iar în locul lor să fie construită autostrada, care, culmea, va ajunge la Oradea", ne-a declarat Dorel Tifor, directorul Colegiului Naţional Emanuil Gojdu din Oradea.