Kremlinul s-a arătat, de asemenea, preocupat de posibilitatea apariţiei unei prezenţe militare străine în Kosovo şi este convins că în viitorul apropiat vor apărea baze militare ale NATO în noul stat kosovar, deşi la ora actuală este mai preocupat de scutul american din Polonia şi Cehia. Acelaşi Dmitri Rogozin s-a arătat convins că mafia drogurilor este cea care a reuşit să facă lobby pentru recunoşterea independenţei Kosovo. Oficialul rus a afirmat că deţine informaţii potrivit cărora Kosvo a devenit nu doar o ţară de tranzit a drogurilor în Europa, ci un mare laborator colectiv de fabricare a narcoticelor grele, iar recunoaşterea independenţei Kosovo se datorează serviciilor de lobby din partea unor politicieni care au fost plătiţi cu banii murdari ai mafiilor drogurilor. Acest lucru va ieşi la suprafaţă şi vor urma dezvăluiri privind legăturile unora dintre susţinătorii noului stat cu cartelurile drogurilor din regiune. La rândul său, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a cerut reluarea negocierilor cu privire la viitorul statut al provinciei Kosovo susţinând că s-a creat un precedent şi a amintit că Rusia a atras de multe ori atenţia asupra consecinţelor unei declaraţii unilaterale de independenţă din partea autorităţiilor de la Pristina. Lavrov a subliniat că Abhazia şi Oseţia de Sud nu sunt singurele care au anunţat că doresc să urmeze modelul Kosovo, declaraţii similare fiind făcute de la un capăt la altul al Europei. Un astfel de exemplu este Parlamentul Republicii Srpska care a decis că entitatea sârbilor bosniaci are dreptul de a se separa de Bosnia dacă ONU şi o majoritate de statelor Uniunii Europene recunosc independenţa Kosovo. Adunarea a considerat că este vorba despre un precedent în recunoşterea dreptului de autodeterminare şi a celui de secesiune. Republica Srpska formează alături de Federaţia Croato-Musulmană, Bosnia. Cele două entităţi sunt legate prin instituţii centrale. Un alt fapt important este că miniştrii de Externe ai Abhaziei, Oseţiei de Sud şi ai Transnistriei s-au întâlnit la Moscova pentru a discuta probleme legate de pregătirea unei reuniuni a preşedinţilor republicilor separatiste, urmând să se analizeze şi ceea ce este de făcut după recunoaşterea independenţei de către un număr de state.