"Mi s-ar părea o laşitate să-mi iau macferlanul şi valiza şi să plec la Cotroceni". "Nu candidez în 2009... Mi se pare ca aş fi un mare mincinos, cu nas de Pinochio, dacă aş face ca domnul Ciorbea. De bine de rău, Băsescu a stat 4 ani la primărie". Aşa spunea doctorul în 2008, dar de atunci e mult, suntem deja în 2009, aşa că totul se poate schimba. De fapt nu mai surprind pe nimeni piruetele acestea politice. Au intrat deja în fişa postului.

Mai interesant de analizat sunt resorturile ascunse ale acestei candidaturi. În primul rând, că nu putem vorbi de o candidatură serioasă. Sorin Oprescu nu candidează pentru a câştiga preşedinţia. Dacă ar fi dorit acest lucru, şi-ar fi anunţat candidatura pe la începutul anului şi ar fi ţinut-o tot într-o bătălie electorală aşa cum au făcut-o Geoană şi Antonescu, oameni care aspiră cu adevărat la funcţia prezidenţială. Şi atunci de ce candidează doctorul? În primul rând, independenţa mult clamată pe spatele căreia s-a obţinut mandatul de primar al Capitalei reprezintă un tertip electoral şi nimic mai mult. Sorin Oprescu a fost, este şi va fi omul PSD-ului, creaţia lui Ion Iliescu. Există foarte mulţi PSD-işti care nu-l înghit pe Geoană şi care au devenit simpatizanţi ai acestui partid datorită lui Ion Iliescu şi chiar lui Adrian Năstase. Aceştia nu-l vor vota pe Geoană în primul tur, mai degrabă vor absenta de la vot. Sorin Oprescu, trimis în luptă, ar strânge voturi venite pe filiera Iliescu-Năstase, plus neutrii pasivi care ar fi ispitiţi de momeala aşa-zisei independenţe politice a doctorului. Aceste voturi, care mai mult de 10% n-au cum să depăşească, îşi vor dovedi utilitatea pentru PSD abia în turul doi.
Finala pare a fi Geoană-Băsescu, chiar dacă într-un recent sondaj Antonescu era cotat puţin peste Geoană. Însă ieşirea de la guvernare şi opoziţia mult mai vocală al lui Geoană faţă de slab odorizatul Crin, plus forţa superioară a partidului pot cântări decisiv în propulsarea lui Geoană în turul doi. În acel moment va începe polarizarea voturilor acordate în turul întâi. Acum e clar că oricât l-ar avea de puţin la inimă pe Geoană, votanţii lui Oprescu nu-şi vor da voturile lui Băsescu. Motivul principal este acela că sub halatul alb doctorul poartă şi acum vesta roşie, el fiind perceput în continuare ca fiind un produs al PSD. Sigur că acum PSD-iştii, în frunte cu Ion Iliescu, caută să creeze o falsă distanţă faţă de Oprescu criticând un posibil pact cu Băsescu al acestuia, datorită faptului că doctorul n-a dat de pământ cu preşedintele în discursul său de lansare. O diversiune tipic PSD-istă care ţinteşte să şteargă impresia că-n spatele lui Oprescu se află PSD. Era de aşteptat ca partidul să inducă această distanţă, de ochii lumii, pentru a-şi proteja candidatul propriu.
Lansarea tardivă a lui Sorin Oprescu este bine gândită de maşinăria de manipulare PSD-istă care-n felul aceasta captează un segment electoral care altfel ar rămâne înregistrat la categoria absenteişti. De aceea ar fi şi fals să credem că, dacă Oprescu nu ar candida şi deci nu ar strânge acele voturi dinspre partea iliescistă, voturile respective ar merge tot spre Geoană în turul doi. Să ne aducem aminte că în 2004 mulţi simpatizanţi PSD-Iliescu au votat împotriva lui Năstase, preferându-l pe Băsescu. Dacă electoratul lui Iliescu şi Năstase, care acum este unul comun, n-ar fi reprezentat şi implicit mobilizat de candidatura lui Oprescu n-ar exista siguranţa acestor voturi strânse de doctor pentru turul doi. Electoratul PSD, care e oricum divizat, are nevoie de impulsul convergent al tuturor taberelor sale pentru a fi siguri pe recolta de voturi.

Prin candidatura lui Sorin Oprescu se uneşte întregul pol electoral al PSD. Pe două căi se atrag voturile care într-un final trebuie să meargă spre aceeaşi urnă. PSD-iştii din toate judeţele se vor uni, iar aripa iliescistă va face front comun pentru ca partidul, dobândind funcţia de preşedinte, să ajungă cu adevărat la putere. În felul acesta voturile doctorului îşi vor pierde albeaţa independentă şi se vor înroşi în urna PSD-istă.