Eveniment cultural Cartea aceasta - Istorii şi isterii teatrale (Editura Nigredo, Arad, 2003) - o spunem din capul locului, prilejuieşte cititorului o lectură cu adevărat agreabilă. Aceasta, prin farmecul narativ al autoarei, ea însăşi, ca fiinţă "diurnă" amintind de o steluţă neastâmpărată şi luminoasă - adăstând în universul schimbător, incitant şi adesea imprevizibil al lumii teatrului. Cele aproape 500 de pagini sunt, de fapt, un fel de "înşir`te mărgărite" sui generis al Elisabetei Pop, în care coexistă întâmplări, fapte, situaţii, "scene", scrisori, rememorări, într-un amalgam de o coloratură aparte. Toate acestea alcătuind secvenţe de viaţă ce conturează "portretul în mişcare" al unui intelectual de aleasă cultură, conectat la fenomenul teatral în varii ipostaze; aceasta, de-a lungul unei perioade de peste 30 de ani, din care o bună parte ca secretar literar al Teatrului de Stat Oradea. Doamna Vetuţa Pop spune, de altfel, franc, că pentru domnia sa "viaţa teatrală a ocupat mereu locul I, alături, şi nu după familie". "În fond, este vorba despre viaţa de zi cu zi a secretarului literar. (...) Am încercat să păstrez în structura acestei... hai să-i spunem, totuşi, cărţi (e aici o modestie mimată, histrionică, oare? Avem de-a face cu o carte interesantă, picantă chiar, pe alocuri, colorată şi plină de viaţă autentică, trăită, să fie clar! - n.m. A.S.) ?nebunia? şi dinamismul specifice acestei meserii... Cu întâmplări vesele şi triste. Ca la teatru, nu?" - spune autoarea. Lectura acestor "istorii şi isterii teatrale" este, în orice caz, acaparantă şi reconfortantă pentru oricare cititor. Să spunem şi că va urma, am aflat, şi volumul II. Acesta va începe după ultima propoziţie a primului: "Ciudată e, uneori, viaţa!" Ciudată şi frumoasă, uneori, aceasta şi din "pricina" teatrului.