Născut la mijlocul anilor 60, văd acum, în anul 2016, cum casa părinţilor noștri este de 70 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o şi realizez că o să plătesc la bancă, pentru casa mea, până la 74 de ani.

Prea vagi îmi sunt amintirile despre primii oameni pe lună, iar despre războaie sângeroase tot aud și văd la TV, însă am ceva cultură generală, pentru că asta însemna ceva odată, pe timpul tinereții mele. Fac parte din ultima generație care a jucat „Ascunselea”, „Lapte gros”, „Țui”, „Ţară, ţară! Vrem ostaşi”, „Prinsea”, „Sticluţa”, „Hoţii şi vardiştii”, printre ultimii care au strigat „Un doi trei la perete stai”, printre ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar printre primii care am făcut petreceri video (închiriam un video şi stăteam să ne uităm la filme închişi în casă), printre primii care am văzut desene animate alb-negru și apoi color, printre primii care am renunţat la benzi de magnetofon, apoi la casetele audio şi le-am înlocuit cu CD-uri de proastă calitate. Eu am purtat mocasini, Doamne, ce căutați erau pe vremea aceea! Am avut pantaloni evazaţi, geci de blugi de la sârbi, Otterri de la Jimbolia, iar când am pus mâna pe firme gen Lee, Levi Strauss, Addidas sau Puma eram deja lider de gaşcă. Eu am dat examen de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză, germană sau franceză. La ziua prietenilor mei am cântat „MULŢI ANI TRĂIASCĂ” nu „HAPPY BIRTHDAY”. Am sorbit din ochi „Planeta Maimuțelor”, sau „Tunelul timpului” , chiar și „Dallas” .. şi cine zice că nu s-a uitat atunci, dacă face parte din generația mea, ori minte ori nu avea încă televizor. Reclamele de pe posturile de radio străine cum ar fi „Vocea Americii” sau „Europa Liberă” ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi guma Spearmint din Germania, sau Turbo. Între timp, ne consolam cu turtă dulce, cu Frucola, Cico, Bem-Bem. Eu am ascultat şi Scorpions și Michael Jackson, Queen, şi George Michael, ABBA şi Bob Dylan, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de dans erau melodiile pop si rock sau horele în sat, la care nu toți ne sincronizam pașii, dar toţi dansam! Dar, spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Deep Purple, Pink Floyd, cât şi de noile nume gen: Madonna, MC Hammer, Boby Brown şi Britney Spears. Am citit „Licurici”, „Cireşarii”, „Pif”, am băut adevăratul „Pepsi” şi „Zmeurată” și mi s-a părut ceva extraordinar când au apărut primele sucuri „de la TEC” fără să-mi fie teamă că „au prea multe E-uri”. La școală, cu 5 lei mâncam două cornuri cu 25 de bani, o smântână de 250 de grame și îmi mai rămâneau bani și pentru o savarină. Apoi, când am ajuns salariat, cu 900 de lei am stat 10 zile la mare și trei zile la Sinaia, cu mese de trei ori pe zi, iar salariul meu se apropia de 2.500 de lei. Cu 400 de lei te îmbrăcai bine pentru iarnă, niciodată nu am simțit la buzunar cheltuielile comune: apa, curentul, căldura, gazul. Benzina era atât de ieftină și multă încât șoferii, ca să-și facă norma, o aruncau în șanțuri spunând că au consumat-o. Da, am trăit vremuri din alea. Am fost printre primii români care am descoperit internetul. Noi nu ne dădeam beep-uri, ne fluieram să ieşim afară, nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau PlayStation, ci jucam table și șah, șeptică, popa prostu, 66, Piticot, de care ne plictiseam la o lună după ce îl cumpăram şi îl uitam prin sertare. Abia aşteptam la chefuri sa jucăm „Sticluța”, sau „Adevăr sau Provocare”, sau orice ne oferea un pretext să pupăm pe gură pe cine „iubeam” sau pe cine se nimerea. Eu sunt printre cei care încă a mai „cerut prietenia”, care încă mă bâlbâiam la cuvântul „sex”, care mânca multe prăjituri până cuceream o fată, sau mergeam la multe chefuri, discoteci până o făceam pe cea dragă să cedeze. Eu am completat mii de bilețele-oracole, sperând că persoana iubită va citi acolo unde scrie „De cine îţi place?”. Este uimitor că încă mai sunt în viaţă, pentru că eu am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu mă spălam pe mâini după ce mă jucam cu câinii şi pisicile din cartier, nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam. Părinţii m-au trimis să cumpăr bere şi vin de la alimentară, iar pe prietenii mei părinții i-au trimis să le cumpere și câte un pachet de ţigări de la tutungerie, fără ca vânzătorii să zică ceva. Eu am fost martor a trei schimbări de bancnote şi monede, am râs la bancuri cu Bulă, am fost printre primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV și pe Florin Călinescu când ne-a ademenit cu miliardul lui. Eu sunt printre cei care am văzut cum se ridică și cum cad cinci președinți (l-am pus la socoteală și pe Iohannis). Eu sunt printre cei care mai ţine minte emisiunile „Riști și câștigi”, Teleenciclopedia, desenele animate cu Mihaela, Mickey Mouse, Mighty Mouse, Tom și Jerry. Mă bucur că generația mea (alături de altele dinainte) este o generaţie de învingători, de oameni pragmatici, de „first-timersi”, de primii la toate și în toate.

Dacă nu te-ai plictisit să citești până aici, dacă ai căzut pe gânduri și ți-ai adus aminte, eşti de-al meu… sau faci parte din acele generații de dinainte care încă este în viață, ești la fel de învingător.