Foştii refugiaţi iau cu asalt ghişeele Casei de Pensii Acum 64 de ani, într-un august torid, ciuma roşie (socialismul internaţionalist zis comunism) şi ciuma neagră (socialismul naţionalist zis nazism) au ocupat circa 70.000 kmp din România (Ardealul şi Basarabia). Cei doi avortoni socialişti parafaseră anterior, în 1939, Pactul Ribentrop-Molotova prin care pregăteau urgia ce aveau s-o dezlănţuie asupra întregii lumi, atestând astfel caracterul premeditat al crimelor ce urmau să le comită. Pentru românii ardeleni şi basarabeni va începe un calvar cumplit, care în Basarabia continuă şi acum, ocupantul înfăptuind cele mai abominabile crime, deportări, expulzări, confiscări de averi, violenţă fizică şi, nu în ultimul rând, umilinţe greu de consemnat pe hârtie. După 1990, cu mare întârziere, a fost emisă Legea 189/2000, lege specială, cu caracter reparatoriu pentru persoanele care au suferit calvarul, un număr mare de persoane, peste 750.000 - în 1940, dar drastic subţiat în prezent (rămânând doar vreo 80.000 de persoane) şi cu tendinţa de a se diminua rapid, având în vedere că vârsta minimă a persoanelor care beneficiază de această lege trece bine de 60 de ani. Legiuitorul şi Guvernul au abilitat Casa Naţională de Pensii (subsidiar Casele Judeţene de Pensii) să gestioneze acordarea acestor drepturi reparatorii. Practic, aceste drepturi reprezintă o cosmetizare a drepturilor curente ale tuturor pensionarilor. Ceea ce este grav este faptul că legea prevede textual, iar caracterul reparatoriu ar impune din partea instituţiilor statului un comportament civilizat faţă de cei care de 64 de ani au purtat stigmatul calvarului. Statul Român, încă contaminat de unul din autorii urgiei, uită cu trufie că la reîntregirea ţării spre vest făcută de Tratatul de la Paris această masă uriaşă de urgisiţi a fost factorul hotărâtor aşa cum în viitor acelaşi factor va aduce reunificarea din est. Cine a trecut luni, 2 august 2004, între orele 5.30-8.10 prin faţa luxosului sediu al Casei Judeţene de Pensii Bihor a văzut circa 250 de persoane la coadă, doar, doar dl Sarka Arpad se va îndura să le acorde, până mai au zile, un bilet de tratament, aşa cum scrie expres în Legea 189/2000 şi acest calvar a început la 1 iunie 2004 şi continuă zi de zi. Părinţii şi bunicii noştri au fost mai înţelepţi, înfiinţând în acest sens un Secretariat General al Refugiaţilor din Nordul Ardealului (anexez în copie un model) nu numai cu scopul pragmatic al gestionării problemelor, dar, mai important, să facă consemnările distincte pentru istorie - din aceste raţiuni consider o gafă impardonabilă abilitarea Casei de Pensii cu această activitate sensibilă. Firesc era ca Parlamentul şi Guvernul României, pornind de la Legea nr. 260/1945, decretată de M.S. Regele Mihai I, lege care demonstrează complexitatea şi eliminarea efectelor ocupaţiei din Ardeal, trebuia să folosească această lege drept model pentru soluţionarea şi îndepărtarea aberaţiilor juridice care persistă şi în prezent (în mod special în CF-uri şi alte documente lovite de nulitate absolută conform Legii mai sus-menţionate). Solicităm actualei puteri şi celei care se va instala în decembrie 2004 să trateze cu maximă seriozitate aceste aspecte şi să redea demnitatea acestor supravieţuitori ai acestui veritabil holocaust al românilor care, practic, ţinând cont de cifrele statistice, vor dispărea în următorii 6-7 ani. Domnilor guvernanţi, desfiinţaţi acest stigmat al calvarului care ne urmăreşte de 64 de ani. Vicepreşedinte PNŢCD Bihor,