Cea de-a III-a premieră a stagiunii 2005/2006 a trupei "Iosif Vulcan", din Oradea, după "Oamenii cavernelor", de W. Saroyan, şi "Nevestele vesele din Windsor", de W. Shakespeare, se va juca vineri şi duminică, de la ora 19.00, în Sala Studio a Teatrului de Stat Oradea. Este vorba de piesa "Striptease", de Slawomir Mrozek, în regia lui Doru Fârte, fiind interzisă copiilor sub 16 ani. Preţul este de 60.000 lei vechi. Trei dintre actorii trupei "Iosif Vulcan", Petre Ghimbăşan, Andrian Locovei şi Annamaria Boruzs, se află, în aceste zile, în febra repetiţiilor, pentru ca vineri şi duminică, de la ora 19.00, când vor da viaţă personajelor lui Mrozek, să fie în formă maximă. Scenografia este semnată de Oana Cernea, iar selecţia muzicală aparţine lui Sergiu Fârte. "Spectacolul reprezintă debutul meu oficial ca director de scenă, iar pentru ca totul să iasă bine, am ales o echipă tehnică şi artistică foarte bună", spune Doru Fârte. În ceea ce priveşte subiectul piesei, el ne-a mărturisit că acţiunea se petrece în anticamera morţii, astfel încât, pe măsură ce se apropie momentul trecerii dincolo, oamenii devin tot mai goi, în sensul eliberării sufleteşti sau a împărtăşaniei. Spectacolul porneşte de la textul absurd, care, crede directorul de scenă, este cel mai apropiat gen teatral de viaţa de zi cu zi, având în vedere că, la fiecare pas, suntem în situaţia de a întreba şi de a nu primi nici un răspuns, fie din ignoranţa, fie din orgoliul celuilalt. De ce "Striptease"? Pentru că, deşi, la prima vedere, asistăm la o renunţare la anumite elemente vestimentare, pe parcurs se întâmplă o golire a eu-lului, o purificare simbolizată şi de flacăra care arde, punând punct provocării lui Doru Fârte. Invitaţia lui la teatru sună în felul următor: "Nu există teatru fără actor şi spectactor. Avem mare nevoie unii de alţii, aşa încât să ne bucurăm împreună de viaţă şi de teatru!". Urmărind această piesă, spectatorii s-ar putea întreba dacă suntem sau nu pregătiţi pentru pasul decisiv al trecerii dincolo, atâta timp cât marea "târfă" - moartea - ne "zâmbeşte" la fiecare pas, ia noi nu putem face altceva decât să-i întoarcem "zâmbetul"...