Şefii a două mari servicii secrete, SRI şi DGIPI - fostul "doi şi un sfert" - se pregătesc de încheierea mandatelor, chiar în mijlocul unor controverse legate de interceptarea telefoanelor ziariştilor, dând, însă, în paralel, semne că ar fi dispuşi să-i facă servicii preşedintelui Traian Băsescu. Cei doi, Radu Timofte şi Virgil Ardelean, s-ar putea afla chiar pe ultima sută de metri. Astfel, Timofte s-a declarat decis să demisioneze atunci când preşedintele Traian Băsescu găseşte omul potrivit pentru şefia SRI. În cazul lui Ardelean - aflat la DGIPI încă dinainte de anul 2000 - situaţia începe să se clarifice o dată cu declaraţia şefului său direct, ministrului Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga, care a spus că Ardelean va trebui să plece dacă a încălcat legea în cazul telefoanelor. Pentru Ardelean situaţia a devenit greu de gestionat, după ce un cotidian central a publicat un document din 2003, prin care şeful DGIPI cerea ascultarea telefoanelor agenţiilor MEDIAFAX şi AM Press. Justificarea părea puerilă: un ofiţer de poliţie ar fi vândut informaţii presei. Aşa că Ardelean considera necesar ca telefoanele fixe ale ziariştilor să fie puse sub urmărire. Cererea a fost respinsă de PNA. Între timp, în plin scandal al telefoanelor, la rampă a ieşit şi Radu Timofte, care a aruncat câteva "bombe" pe piaţă, avertizând asupra unui posibil pericol în care s-ar afla Traian Băsescu, în urma declanşării campaniei anticorupţie. Din tablou nu au lipsit cuvinte precum "lumea interlopă", "structuri mafiote" şi "ucigaşi plătiţi". Acesta ar putea fi interpretat ca un gest de loialitate faţă de noul şef al statului, tot aşa cum ar putea fi un avertisment pentru Băsescu. Timofte n-a "brodat" prea mult pe această temă, însă atât cât trebuie pentru ca, pe principiul dominoului, să stârnească un val de reacţii a doua zi. Avalanşa de declaraţii, pe o temă oricând de interes, lasă totuşi loc pentru o întrebare: Ce l-a determinat pe Timofte să facă publică această ameninţare? Explicaţia şefului SRI: prezumtivii atentatori ar fi astfel descurajaţi. Pentru un serviciu cunoscut ca fiind secret prin excelenţă, Timofte a fost, la TV, ciudat de comunicativ. Călin COSMACIUC Toţi oamenii Preşedintelui Practic, Timofte a vehiculat informaţii din lumea interlopă, arătând că "mafia" ar fi pus un anume preţ pe capul lui Băsescu, pentru că acesta a deranjat unele cercuri corupte. "Informaţiile sunt în curs de verificare", a fost mesajul lui Timofte. "Nu e vorba de un atentat", a spus el. Atunci, ar putea fi doar vorbe? Sau singura cale de a împiedica un atentat este o apariţie la televiziune? Chiar şi pentru serviciile secrete pare greu de verificat. Ca în vremurile "bune" în care "gestiona", din postura de senator, afacerea "Ţigareta" sau alte atacuri dure ale PDSR la adresa Puterii de atunci, Timofte a dat, marţi, un adevărat recital în faţa camerelor de televiziune. Cu precizarea că nu mai vrea să fie director la SRI şi că crede că nu va mai intra în politică. El a ajuns şi la subiectul ascultării telefoanelor. Şi aici şeful SRI a fost bizar de transparent. "Telefoanele unor ziarişti sunt ascultate", a spus el, după patru ani de tăcere pe acest subiect. A doua zi, a venit cu precizări: ale unor jurnalişti care colaborează, pe bani, cu servicii secrete străine. Adică ale unor spioni. Iar greu de verificat. Poziţionat cândva ca "omul lui Năstase", Ardelean pare a fi acum prins la perete tocmai de cei despre care se spunea că ar fi "oamenii lui Iliescu". Unul dintre ei, indubitabil, Ioan Talpeş. Nici Radu Timofte nu a părut prea dornic să îi ia în vreun fel apărarea lui Ardelean. Nu s-a implicat cu comentarii, dar a prezentat date despre ascultările din România. Din greşeală sau nu, camera TV s-a oprit pe statisticile cu numărul interceptărilor pe fiecare instituţie. Dacă în trecut acest lucru era un secret bine păzit, de data aceasta a ieşit la iveală anvergura fenomenului, dar şi faptul că cele două servicii, SRI şi DGIPI, s-au aflat umăr la umăr în competiţia pentru ascultarea telefoanelor, în condiţiile în care "piaţa" mai cuprindea alte cinci servicii considerate secrete. În tot acest timp, noul şef al CSAT, Traian Băsescu, privea de pe margine, fără a se implica mai mult decât trebuie în ceea ce a devenit o dezbatere publică, fapt neobişnuit în lumea serviciilor secrete. Scandalul telefoanelor ascultate, un bun pretext pentru schimbări din funcţie - cel puţin în cazul lui Ardelean - ar trebui să ducă, însă, la o anchetă parlamentară mai amplă, pentru a depista eventualele abuzuri ale serviciilor secrete.