Duminică, 25 februarie 2007, va fi o zi istorică pentru Episcopia Oradiei, Bihorului şi Sălajului. Cel ales ca Întâistătător al credincioşilor ortodocşi români din această parte a ţării, Prea Sfinţitul episcop Sofroniu Drincec, va fi învestit oficial în această înaltă slujire, urcând pe scaunul istoric încununat cu vredniciile marelui episcop-ctitor al Episcopiei Oradiei, Roman Ciorogariu, ale ierarhului-martir Nicolae Popoviciu, ale episcopului autoritar şi neînfricat Valeriu Zaharia, ale bunului şi înţeleptului vlădică Vasile Coman. Colegiul Electoral bisericesc, luminat de Pronia divină, a cântărit după cuviinţă şi l-a ales pe vrednicul şi energicul ierarh Sofroniu, care a avut din ianuarie 1999 o bogată şi fructuoasă activitate pastoral-misionară în cadrul Episcopiei româneşti de la Giula, în Ungaria. Deosebit de apreciat şi iubit de preoţii şi credincioşii români de acolo, Prea Sfinţitul Sofroniu lasă în urma sa în ţara vecină realizări durabile şi de amploare care au trezit mândria păstoriţilor săi de a aparţine naţiunii române, iar ca religie, Bisericii Ortodoxe. Alegerea Prea Sfinţiei Sale a bucurat nespus sufletele tuturor celor care iubesc dreptatea, adevărul şi buna rânduială în Biserica noastră, aşteptând ca să se revină la starea şi împlinirile din vremea vrednicilor înaintaşi, până la mutarea la cele veşnice a blândului şi luminatului episcop Vasile Coman. Suntem încrezători în capacităţile noului Episcop de a întroniza din nou aceste bune rânduieli, mai ales că are deja o binecunoscută experienţă pastorală şi nu numai. E drept că nu va fi uşor, dar cu îndelungă răbdare şi perseverenţă va izbândi, angajând în această lucrare, după cum e şi firesc, pe toţi colaboratorii de la Centrul eparhial, pe protopopi şi pe preoţi, dar şi pe binecredincioşii mireni (laici), mai ales pe cei din corporaţiile bisericeşti. Un bun conducător trebuie să aibă darul de a-şi cunoaşte oamenii. Venerabilul episcop Roman Ciorogariu, când îl lăuda cineva pe vreun colaborator al său, spunea apăsat: "Ştiu eu să-mi aleg oamenii!" Aşa credem că va proceda şi Prea Sfinţitul Sofroniu, ca unul care deja îndeplineşte cu prisosinţă şi ultima condiţie pe care o cere Sf. Apostol Pavel în Epistola I către Timotei, cap.3, v.7 unui episcop autentic: "Dar el (episcopul) trebuie să aibă şi mărturie bună de la cei din afară, ca să nu cadă în ocară şi în cursa diavolului!". Bine ar fi să fie cât mai mulţi dintre aceştia, dacă s-ar putea chiar toţi! Prea Sfinţitul nostru Episcop Sofroniu este sigur dintre aceştia! În acest context, mi-aduc aminte de o nedisimulată ironie a fostului meu distins profesor de Drept bisericesc de la Cernăuţi, Dr. Valerian Şesan, cel mai mare canonist român interbelic, care atunci când vorbea despre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană care doreşte să devină episcop, spunea că unii citesc doar prologul paulin către Timotei: "Vrednic de crezare este cuvântul: de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte" (I Timotei 3, 1), şi nu bagă în seamă şi calităţile ce se cer unui doritor de scaun episcopal. Se pare că sunt şi azi uneori dintre aceştia! Mie personal P.S. Sa Sofroniu mi-a intrat la suflet în 1998, când, întâmplător, l-am văzut şi l-am auzit la o emisiune TV în care se dezbătea problema avortului. Mi-era complet necunoscut până atunci, dar când am văzut cu câtă vervă şi competenţă apără punctul de vedere al Bisericii ortodoxe despre avort, mi-am zis: "Pe acest om l-aş dori să ne fie arhiereu-vicar la Episcopia Oradiei". Pe atunci dânsul era doar ieromonah, dar P.F. Părinte Teoctist, apreciindu-i calităţile, îl adusese la Bucureşti ca secretar de cabinet al său. În ziua următoare, aflându-mă în capitală, i-am făcut o vizită Prea Fericitului, ca unul care-i eram o veche cunoştinţă, din vremea când dânsul a suplinit, în 1970, Episcopia Oradiei, după pensionarea forţată de către regimul comunist a episcopului Valerian Zaharia, în 1969. I-am relatat atunci Patriarhului cele văzute la televizor şi i-am exprimat dorinţa de a-l avea pe părintele Sofroniu la Oradea ca arhiereu-vicar. Prea Fericirea Sa a fost foarte bucuros să audă excelentele păreri despre secretarul său, dar la partea cu venirea lui la Oradea n-a zis nici da, nici ba. În timp ce vorbeam, a intrat în cabinetul patriarhal însuşi cel care era subiectul convorbirii noastre şi Întâistătătorul Bisericii mi-a făcut cunoştinţă cu dânsul. L-am felicitat pentru scânteietoarea sa participare la acea emisiune TV şi mi-am destăinuit gândurile cu privire la venirea sa în eparhia noastră. N-a fost însă să fie atunci, căci puţin mai târziu a fost ales ca episcop la Giula. M-am bucurat pentru această binemeritată promovare şi de atunci, an de an, de marile praznice ale Naşterii şi Învierii Domnului ne felicitam reciproc cu multă căldură. Dar iată că Bunul Dumnezeu a rânduit ca, totuşi, în pofida oricăror împotriviri, să-mi fie gura de aur şi până la urmă să-l avem ca ierarh pe Prea Sfinţitul Sofroniu; a venit Giula la Oradea! Necunoscute sunt căile Domnului! Trebuia să câştige experienţa pastorală a întemeierii şi organizării acestei noi eparhii ortodoxe româneşti din Ungaria şi abia apoi, pe deplin pregătit, să vină la cârma corabiei noastre bisericeşti. Slavă Domnului pentru toate! Nu pot să nu dau glas celor mai respectuoase şi călduroase mulţumiri Înalt Prea Sfinţitului nostru Mitropolit Bartolomeu că a dorit şi a purtat de grijă ca eparhia noastră să-şi primească ierarhul cel mai potrivit atât cu emblema Episcopiei Oradiei, cât şi cu cerinţele covârşitoare ale vieţii bisericeşti de astăzi, grevată de multe neajunsuri, restanţe şi neîmpliniri. Port deplina convingere că nou-alesul Episcop, Prea Sfinţia Sa Sofroniu Drincec, va avea capacitatea şi tactul pastoral necesar pentru reîntronarea bunelor rânduieli, a liniştii, armoniei şi conlucrării benefice a preoţilor şi credincioşilor, ca pe vremea atât de înfloritoare şi rodnică a cumpănitului chiriarh Vasile Coman, al cărui "redivivus" îi dorim să devină Prea Sfinţitul Sofroniu. "Habemus papam", spun romano-catolicii la alegerea noului papă. Spunem şi noi acum: "Habemus Novum Episcopum", în persoana Prea Sfinţitului Sofroniu Drincec, căruia să-i ştim da ascultare în tot ce va întreprinde pentru propăşirea vieţii religioase în eparhia noastră. Prea Sfinţite Părinte Episcop Sofronie, fiţi binevenit acasă, pe plaiurile bihorene şi sălăjene! Să fiţi întru mulţi ani cârmuitorul bisericesc cel binecuvântat de Dumnezeu şi înconjurat de dragostea şi mulţumirea noastră, a tuturor!