Doamna Margareta Gal este o femeie cochetă care, în pofida vârstei înţelepciunii, dovedeşte aceeaşi agerime şi inteligenţă care au menţinut-o, ani de-a rândul, într-o funcţie nu tocmai uşoară: şefă de cabinet. Nu mai puţin de şapte prim-secretari s-au perindat la conducerea judeţului, fiind deserviţi cu acelaşi devotament de către şefa lor de cabinet, cunoscută în tot judeţul, chiar şi la nivelul ministerelor şi CC al PCR, drept ?tovarăşa Gal?. De la Comitetul Central al PCR, la Comitetul Judeţean Bihor Margareta Gal a absolvit gimnaziul la călugăriţele romano-catolice din Şimleu Silvaniei, iar liceul în Oradea, la ?Alexandru Moghioroş?, actualul Ady Endre. După o scurtă activitate în comuna sa natală, Carastelec, în anul 1952 este promovată la fosta Regiune ?Crişana?, în cadrul biroului tehnic. După absolvirea unei şcoli tehnice de stenografie, administraţie de partid şi de stat, este repartizată la CC al PCR, în calitate de stenografă. Din anul 1957 şi până în anul 1988, a fost şefă de cabinet a prim-secretarilor care au condus Bihorul pe linie politică şi de stat. Debutul în această calitate l-a avut pe vremea când la conducere se afla Teodor Haş. Au urmat apoi, pe rând, Victor Bolojan, Petre Blajovici, Gheorghe Blaj, Eva Feder, Laurean Tulai şi Andrei Sorcoiu. De fiecare o leagă o amintire plăcută, una mai picantă decât alta. ?Aceşti oameni au fost minunaţi, deştepţi şi bine intenţionaţi, care au muncit enorm de mult pentru binele şi prosperitatea acestui judeţ. Din păcate, sunt persoane care nu fac două parale şi care îşi permit să-i caracterizeze la modul negativ pe aceşti oameni pentru care, din cauza sarcinilor de serviciu, viaţa de familie se situa, de cele mai multe ori, pe planul doi. Nu doresc să fiu acuzată de nostalgii, dar niciodată nu s-a muncit atât de bine şi s-a construit atât de mult în Bihor. Viaţa a fost cu totul alta, mult mai bună decât acum. Mi-e jenă să vă spun ce pensie am după 38 de ani de activitate neîntreruptă, iar în situaţia mea sunt milioane de cetăţeni??- ne-a povestit, cu tristeţe, d-na Gal. Vânătoarea de la Balc - ?promovarea? lui Blajovici Am obţinut cu greu acordul de a publica câteva întâmplări mai hazlii, doamna Gal fiind o fire extrem de rezervată, în ideea să nu supere pe cineva cu destăinuirile sale. Una dintre ele se referă la vânătoarea de la Balc şi Ant, la care au participat Nicolae, Elena şi Nicu Ceauşescu. ?Prim-secretar era Petre Blajovici, Dumnezeu să-l odihnească. Anunţata vizită a familiei Ceauşescu i-a pus pe toţi pe jar, fiind distribuite sarcini precise pentru toţi cei implicaţi, începând de la primul secretar şi până la ultimul hăitaş. În acea perioadă, Blajovici era proaspăt însurat cu o femeie ca o păpuşă, de o frumuseţe răpitoare, mult mai tânără decât el. Aflând că Blajovici intenţionează s-o ducă cu el la partida de vânătoare, l-am rugat să n-o facă, ştiindu-l pe Nicu Ceauşescu extrem de afemeiat, iar pe Elena invidioasă şi orgolioasă când în preajma ei se aflau femei mai elegante şi mai atrăgătoare decât propria-i persoană. Blajovici n-a fost de acord cu mine, s-a opus argumentelor mele, motivând că, atâta timp cât familia secretarului general al partidului participă la vânătoare, e normal ca şi familia sa s-o însoţească. Zis şi făcut. Trec peste celelalte detalii de protocol ale vizitei şi mă voi referi la drumul spre Balc, străbătut de alaiul de maşini. În prima se afla Ceauşescu, Elena şi Blajovici, în a doua, Nicu Ceauşescu împreună cu alţi invitaţi, iar în a treia se afla soţia lui Blajovici. Pe traseu, când coloana de maşini s-a oprit pentru câteva secunde, Nicu Ceauşescu a invitat-o pe d-na Blajovici în maşina sa, însă mama Elena a interzis categoric intenţia acesteia care acceptase invitaţia fiului său. Ajuns acolo, pe Nicu nu l-a mai interesat vânatul, ci doar conversaţia cu frumoasa doamnă Blajovici. Gestul odraslei sale şi zâmbetele protocolare ale doamnei Blajovici au făcut-o foc şi pară pe Elena Ceauşescu, provocând un adevărat scandal. După o perioadă relativ scurtă, Petre Blajovici a fost eliberat din funcţia de prim-secretar, fiind propus secretar de stat în Ministerul Agriculturii. În urma refuzului de a lucra în acel minister, Blajovici a fost trimis ambasador în Africa, în Zimbabwe. Se pare că aceasta a fost răzbunarea Elenei Ceauşescu, cea care începuse să se implice în politică mai mult decât era necesar?? Mai bine mistreţ, decât însoţitor? O altă întâmplare îl are ca personaj principal pe Nicolae Fântână, prim-vicepreşedinte al Consiliului Judeţean. ?Totul s-a petrecut cu ocazia unei partide de vânătoare la care au participat soţii Ceauşescu. Fântână a primit sarcina, împreună cu un coleg pe nume Maştei, să o însoţească pe tovarăşa, fiind cel mai capabil să răspundă eventualelor întrebări adresate de aceasta. Speriat de întâlnirea cu Elena, Fântână i-a spus primului secretar că mai bine ar fi mistreţ decât s-o însoţească pe tovarăşa. Într-adevăr, a avut multă dreptate. Ore întregi, Elena Ceauşescu s-a plimbat pe arătură, punându-i tot felul de întrebări pe teme agricole. Cum acesta era proiectant şi habar n-avea de agricultură, nu prea ştiuse ce să-i răspundă. Ca s-o dreagă cumva, Fântână s-a apucat să spună bancuri. El le spunea, el şi râdea. A doua zi, în şedinţa la care au participat şi soţii Ceauşescu, Elena a cerut schimbarea din funcţie a lui Nicolae Fântână pe motivul că nu este un om politic. Iată de ce şi-a dorit Fântână să fie mai bine mistreţ decât s-o însoţească pe Elena Ceauşescu.? Lista cu aniversări? încurcate ?Colegii din cadrul Consiliului Popular Judeţean, în frunte cu preşedintele acestuia, s-au hotărât să-i facă o surpriză de ziua de naştere a secretarului Consiliului, Emil Cotoi. A fost comandat un coş imens cu garoafe şi toate cele necesare. Aniversarea urma să fie organizată în Sala Galbenă, totul fiind ţinut în cel mai mare secret. Partea amuzantă este că nimeni nu şi-a dat seama că serviciul de protocol încurcase datele: 16 mai, în loc de 16 iunie. Cum pentru ziua respectivă a fost convocată, chipurile, o şedinţă restrânsă a Consiliului Popular, a apărut şi Emil Cotoi. Unii colegi mai bătrâni, dornici să fie primii care să-l felicite, s-au aruncat asupra sa: ?Hai, măi Emile, să te ţuc.? Sau ?Vino-ncoa să te felicit, măi Emile!?. Nedumerit, Emil Cotoi i-a întrebat: ?Ce v-a apucat? Ziua mea e luna viitoare!? În acel moment s-a descoperit greşeala. Mi-am luat inima în dinţi şi am intrat în biroul şefului, rugându-l să nu se supere. Apoi i-am sugerat să trimitem coşul cu flori şi ?anexele? la Valea lui Mihai, unde îşi sărbătorea ziua de naştere Szabo Emeric, fostul director de la IAS, deputat în Marea Adunare Naţională. Desigur, pentru acesta din urmă, surpriza a fost extrem de mare, la fel ca şi nedumerirea lui Emil Cotoi. Iată de ce e bună zicala că ?nu-i pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte?. Ţara arde şi baba se piaptănă ? Era pe vremea inundaţiilor din 1977, când Ceauşescu şi-a anunţat vizita în Bihor. Au început pregătirile de întâmpinare la aeroport, prin conceperea binecunoscutului ?plan de măsuri?, cu sarcinile şi responsabilităţile specifice ale fiecăruia. Cu două zile înainte de eveniment, cel care trebuia să-l întâmpine cu pâine şi sare s-a îmbolnăvit, aşa că trebuia găsit urgent un înlocuitor. Cum nu era timp de prea multe căutări, a fost desemnat să îmbrace straiele populare secretarul cu probleme agricole. Din cauza emoţiei, acesta a repetat timp de două zile, în faţa oglinzii, textul de bun venit pe care urma să-l rostească în faţa lui Ceauşescu. În ziua vizitei, îmbrăcat în costum popular şi cu pâinea şi sarea pe tavă, acesta n-a apucat nici să deschidă gura, pentru că Ceauşescu i-a replicat scurt: ? Lasă astea, nu-i momentul pentru aşa ceva.? După vizita lui Ceauşescu, toţi s-au amuzat, mai pe faţă, mai pe ascuns, pe socoteala secretarului cu agricultura, care, timp de două zile, a repetat textul în faţa oglinzii?? ?La un ziarist şi obrăznicia este o calitate? ?Vă mai povestesc o întâmplare, după care închei ca să nu vă mai plictisesc. Prin anii 65 - 68, primul secretar de atunci, Teodor Haş, a organizat un chef cu prietenii apropiaţi la, Stâna de Vale. Când era petrecerea mai în toi, a intrat în încăpere un fost redactor şef de la ziarul Crişana, Dumnezeu să-l odihnească, pentru că a decedat nu de mult. Când l-a văzut, şeful l-a întrebat răstit: Ai fost cumva invitat la această întrunire? Dând dovadă de o prezenţă de spirit nemaipomenită, gazetarul i-a răspuns: La un ziarist şi obrăznicia este o calitate! Preţ de câteva secunde s-a aşternut tăcerea, apoi toată lumea a izbucnit în râs. A fost un răspuns inteligent, iar ?intrusul? a rămas, fireşte, la chef.? După faptă şi răsplată Acestea au fost câteva dintre întâmplările povestite de doamna Gal, auzite de dânsa chiar din gura celor care au fost eroii acestor momente, mai aparte, din viaţa lor. Este doar un crâmpei din lunga activitate tehnico-administrativă a celei care a fost şefă de cabinet a nu mai puţin de şapte prim-secretari. Această muncă n-a rămas nerecompensată pentru că, întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, vine şi răsplata. Margareta Gal a fost decorată de şapte ori, iar cea mai înaltă distincţie a fost Ordinul Muncii clasa a III-a. Într-un apartament cochet cu două camere, cu albumul foto pe masă, d-na Gal şi-a retrăit amintirile. Bolnavă de diabet, cu o pensie modestă, îşi trăieşte în linişte şi pace singurătatea. Se mândreşte, în schimb, cu averea ei cea mai de preţ: fiica Covaci Gal Agneta, profesoară, şi nepoata Cristina Dărăban. De câtăva vreme, averea i s-a întregit şi cu Adrian, soţul Cristinei. Astăzi, doamna Margareta Gal îşi serbează ziua de naştere, motiv pentru care îi transmitem şi noi un călduros LA MULŢI ANI!