Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare ieri, având ca o primă consecinţă începerea mandatului primului preşedinte al Uniunii Europene, belgianul Herman van Rompuy, şi cel al unui "ministru" al Afacerilor Externe, Catherine Ashton, din Marea Britanie, relatează AFP.

 

Acest text, care ar urma să îmbunătăţească funcţionarea UE şi vizibilitatea sa în lume, îi va oferi "instrumentele necesare pentru a depăşi provocările viitoare şi a răspunde solicitărilor cetăţenilor", a afirmat preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, într-un comunicat. Principala noutate o constituie crearea unui post de preşedinte permanent al Consiliului European (organismul unde se reunesc şefii de stat şi de guvern), încredinţat belgianului Herman Van Rompuy pentru cel puţin doi ani şi jumătate. Până în prezent, preşedinţia UE era transferată de la o ţară la alta, la fiecare şase luni. Catherine Ashton, din Marea Britanie, a devenit Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe. Ea îl înlocuieşte pe spaniolul Javier Solana, care s-a menţinut timp de zece ani în fruntea diplomaţiei europene, dar ea va dispune, în raport cu acesta, de prerogative sporite şi de un serviciu diplomatic propriu, care conţine mai multe mii de funcţionari. Aceste două personalităţi vor trebuie încă să convingă. Puţin cunoscut, Van Rompuy a dezamăgit susţinătorii unei personalităţi apte să vorbească de la egal la egal cu Statele Unite şi China. Baroneasa Ashton rămâne criticată din cauza lipsei de experienţă şi a ostilităţii tradiţionale a Londrei faţă de orice formă de diplomaţie supranaţională. Moştenitor al proiectului neîndeplinit al Constituţiei europene, tratatul constituie ultima tentativă de reformare a funcţionării UE, după zece ani de eforturi laborioase în acest sens. Printre celelalte noutăţi introduse de tratat figurează dreptul la iniţiativă populară al cetăţenilor europeni. Comisia va păstra monopolul de a propune legi europene, dar cetăţenii vor putea pe viitor să o invite să acţioneze, dacă apreciază că aceasta nu ia suficiente măsuri sau acţionează greşit. Tratatul de la Lisabona menţionează că această iniţiativă trebuie să vină din partea a cel puţin un milion de persoane "care sunt cetăţeni ai unui număr semnificativ de state membre", rămas încă neprecizat. Tratatul permite de asemenea ca o ţară să părăsească Uniunea, în cazul în care doreşte acest lucru.