În episodul trecut citam o declaraţie a ministrului de Finanţe, Anca Dragu, care se declara uluită de evaziunea fiscală de peste 8 miliarde de euro anual doar la TVA. Oficialul amintea apoi de ilegalităţile care se petrec în Vamă şi pomenea de măsurile pe care le va lua pentru „combaterea traficului ilicit, în special ţigarete, produse petroliere şi produse contrafăcute”. Culmea, nimic despre contrabanda cu alcool, care, susţin unele surse, cunoaşte un avânt nemaiîntâlnit în special în zona portuară a ţării. A trecut vremea contrabandei cu alcool la damigeană, acum se face cu vaporul!

Circulă de ceva vreme pe internet şi în presă o teorie conform căreia blocarea României în Spaţiul Schengen de către Olanda ar fi motivată de interesele economice ale olandezilor şi nu de neîndeplinirea condiţiilor de către noi. Mai precis, olandezii se tem că, odată cu intrarea în Schengen, portul Rotterdam şi-ar pierde o mare parte din mărfurile care intră în ţară în detrimentul portului Constanţa. Ca atare, ar suferi importante pierderi financiare. Poate fi adevărat, numai că ştiţi de fapt care este diferenţa? În timp ce tranzitul uriaşelor cantităţi de marfă care intră în Olanda sunt fiscalizate şi aduc bani frumoşi la bugetul regatului Ţărilor de Jos, la noi evaziunea fiscală umple conturile „băieţilor deştepţi” sub sfânta şi eterna oblăduire a responsabililor de stat. Decizia olandezilor, de fapt a cancelariilor occidentale, de a nu lăsa România încă în spaţiul fără frontiere se bazează tocmai pe corupţia endemică din Sistem: occidentalii nu riscă ca pieţele lor să fie inundate de marfă adusă la negru din cel mai mare port al Mării Negre, pentru controlul căruia se băteau până mai ieri madam Udrea cu Mazăre şi făcea afaceri cu containerul fratele Băsescu. Chiar şi preşedintele Traian Băsescu amintea într-unul din puseele de sinceritate la tv cum făcea contrabandă cu blugi în vechiul regim, când era căpitan de cursă lungă. Experienţă în domeniu avem, deci, din belşug, şmecherii noştri pot consilia generaţii întregi de contrabandişti şi evazionişti. Iar contrabanda prin portul Constanţa s-a făcut şi se face la greu, acolo „ciubucul” zilnic se numără în milioane de euro (Gândiţi-vă doar la uriaşele cantităţi de marfă adusă din China, care inundă practic toate târgurile ţării cu marfă ieftină, „fără factură”). Iată că din această zonă obscură răsar periodic informaţii noi. Cum alcoolul este o marfă care va avea veşnic cerere pe orice piaţă, contrabandiştii găsesc noi metode de a introduce în ţară mari cantităţi de alcool, cu cisterna pe vapoare. Surse de alimentare sunt în aproiere, Ucraina, Transnistria etc. Revenind la declaraţiile ministrului de Finanţe, cum de nu a identificat contrabada cu alcool şi evaziunea fiscală în domeniu ca fiind una din priorităţile statului? De ce protejează statul caracatiţa evaziunii în acest domeniu? Cine are de câştigat din acestă protecţie? Angajaţii şi pensionarii români în mod cert nu, dimpotrivă, au numai de pierdut. Inundarea pieţei cu alcool de contrabandă, nefiscalizat, deci nesupus niciunui control de calitate este un atentat direct la sănătatea consumatorilor. În plus, acest alccol este scos la vânzare la preţuri derizorii, care au un dublu efect nociv în societate. Pe de o parte, accesul la el este uşor, afectând sănătatea tuturor categoriilor sociale, inclusiv tineri, iar pe de altă parte, sabotează producătorii oneşti, plătitori de accize, taxe şi impozite. Aceştia au incluse în costuri toate aceste taxe, iar preţul final nu poate concura cu cel al alcoolului de contrabandă. Efectul este pervers şi pe termen lung în ambele situaţii. Populaţia se îmbolnăveşte, cresc cheltuielile statului cu sănătatea, iar locurile de muncă asigurate de industria producătoare autohtonă fiscalizată dispar. Dispar, de asemenea, şi locurile de muncă generate de această industrie pe orizontală (distribuitori, magazine etc.), dispar taxele şi impozitele către bugetul de stat care devine tot mai sărac, incapabil să genereze investiţii, să asigure plata pensiilor, să finanţeze sistemul de sănătate şi de educaţie. Efectele negative rostogolite în lanţ pot fi comparate cu o componentă a războiului hibrid practicat în epoca noastră. Îmolnăveşte o ţară, distruge-i industria, agricultura şi locurile de muncă, împrăştie-i populaţia activă şi în putere în întreaga lume, sărăceşte populaţia rămasă şi vei destabiliza acel stat. Va deveni un stat eşuat, o pradă uşoară. Ce servicii străine acţionează oare la noi şi care sunt cârtiţele care sapă la fundaţia statului român? Îi vedem oare la televizor? Conducătorii noştri de la care aşteptăm implicare şi bună credinţă, dar nu fac nimic, merită oare mai mult respect decât cetăţenii oneşti care îşi pun astfel de întrebări, care se întreabă de ce am ajuns în această sărăcie şi insecuritate socială şi economică perpetuă?

(Va urma)