Când relatezi un meci de fotbal al Politehnicii AEK Timişoara nu ai cum să-i omiţi pe pătimaşii suporteri ai acestei grupări. Indiferent că este vorba despre un meci oficial sau amical, indiferent dacă favoriţii lor evoluează acasă sau în deplasare, ei sunt lângă echipă şi o încurajează. Din momentul în care intră pe stadion până părăsesc arena. Nu degeaba se spune că la zestrea de puncte deloc săracă a echipei pregătite de Basarab Panduru publicul are o contribuţie însemnată. Nici la Oradea fanii timişoreni nu s-au dezminţit. Cu toate că se aflau într-o evidentă inferioritate numerică, 1.500 faţă de aproximativ 10.000 de bihoreni, bănăţenii au reuşit să domine fondul sonor al Stadionului Municipal. E drept că şi prestaţia favoriţilor le-a dat prilejul să se manifeste, dar nu poţi să omiţi modul în care au făcut-o. Fără trivialităţi, fără gesturi obscene la adresa adversarilor sau a arbitrilor, dar cu un repertoriu bogat şi o coregrafie deosebită, care i-a făcut invidioşi şi pe cei mai înflăcăraţi susţinători ai grupării orădene. Dotaţi cu steaguri, fulare, şepci, eşarfe alb-violete, ultraşii timişoreni au făcut spectacol în tribune, făcându-i pe jucătorii orădeni să se simtă de parcă ar fi evoluat în deplasare şi nu în faţa propriilor suporteri. La sfârşitul jocului, văzând dezamăgirea publicului local, galeria timişoreană n-a ezitat să scandeze "Bihoru`, Bihoru`!", gest pentru care au fost răsplătiţi cu aplauze. Le meritau cu prisosinţă... co