Fiind la Alba Iulia de 1 Decembrie 2008, l-am văzut pe Grigore VIERU la Sala Unirii. Venea alene, sprijinit de Vasile Tărâţeanu de la Cernăuţi... Venea din pământ, din Dolj, unde fusese cu Adrian Păunescu la adunări publice, ca să-l susţină pentru alegeri în faţa românilor, dar, din păcate, aceştia nu au înţeles... şi Adrian Păunescu a căzut. L-am văzut atunci, era foarte fragil ca fizic, dar ferm la discurs. Am şi vorbit, ceea ce m-a onorat foarte mult, căci vorbeam cu un Patriarh al limbii române... nu ştiam că este pentru ultima oară!

Îmi amintesc că în ziua de 14 noiembrie 2002, la Buşteni, a venit Grigore Vieru la întâlnirea cu noi, bibliotecarii, şi a adus cu sine cartea sa "Strigat-am către Tine", apărută la Editura Litera Internaţional, pe care ne-a dat-o gratuit la toţi. Pe tren, de la Buşteni la Oradea, am citit-o şi am compus (şi notat!) poezii pe marginea ei. Poezii inspirate din lectura versurilor lui. Iată, acum transcriu pentru prima dată din acele simţiri, ca un omagiu la memoria vie a lui Grigore Vieru, care le-a provocat:

POEME LA LECTURA DIN CARTEA LUI GRIGORE VIERU
Dragă carte de limba română / îţi dăruiesc gura mea / ca să daţi mână cu mână / şi un pâlc de poezii / adunate pe rapid / cum cădeau la lectură / ca seminţele din cartea / domnului Vieru Grig / iar frăţeasca îmbrâţişare în România unită / doar se amână!

Trecem, trecem nesfârşit/ prin tunel / cu speranţa săgeata albă / ca zăpada lipită pe el / poşta aceasta subterană ce vrea să ne spună / ieşirea va veni, va veni / speranţa noastră din fire / este atât de oţeloasă / mizeria politică n-o poate îndoi!

Doi români de piatră / de aceeaşi formă / unul tencuit / unul netencuit / se adună, se adună / şi fac un zid / cu limba română boltită deasupra / în formă de infinit!

Clipele ne sunt grele de nepăsare / chiar şi fluxul se duce la fund / apăsat de tăcerea timpului prezent / despre nedreptatea uriaşă făcută Basarabiei. / Să punem la Cetatea Albă o cruce de tei / să legăm fluxul limbii române / de braţele ei / să îmbumbăm apa de ţărm cu nasturi / în formă de porumbei!

Ochiul meu ca o lentilă / plânge neamului de milă / de milă şi de ninsoare / că prea mulţi stau şi nu-i doare/ clipa cea cuvântătoare / care spune să se adune / tot românul mers în lume / şi să-şi dea palma de frate / tot pe spate, tot pe spate!

Strigat-am carte către tine / începuture de bine / începuture de mâine / şi-a ieşit isteţ ploiosul / înfrăţind pielea cu osul / îmbrăcând ochiul cu pleoapa / subţiind cu lacrimi toaca / daţi-mi iarbă de curaj/ ca să trec mereu prin Blaj!

Mângâie-mă negură / steaua lui Vieru mă strigă / peste curbe de mioriţă / aburind a mamaligă / şi înot de-a latul latul, / până mi se-n aur capul / Doamne, de ce vrei s-aprinzi / steaua plină de oglinzi / şi să mă ridici pe grinzi!

Lapte bătut Basarabie / cu inima încrâncenată / ca stema Parisului / în chip de corabie bine curbată / unde-ţi sunt pânzele sechestrate / de te voi uita vreodată / măcar o clipă / mă bate-răzbate în palmă / cu clipele numărate!