Tot mai aproape de Uniunea Europeană Cum va trăi un cetăţean al României, la nivel european? Suntem pregătiţi să ne integrăm în Uniunea Europeană, avem această capacitatea de a ne integra? Vom putea oare suporta costurile integrării? Iată doar câteva dintre întrebările care frământă majoritatea populaţiei... În oglinda acquis-ului comunitar România a depus cerere de aderare la Uniunea Europeană în iunie 1995 şi a fost acceptată ca stat candidat, la Consiliul European de la Luxemburg din decembrie 1997. Deschiderea negocierilor cu România a avut loc în urma deciziei luată de Consiliul European de la Helsinki din decembrie 1999, unde s-a hotărât că singurul criteriu care trebuie îndeplinit înaintea începerii negocierilor este criteriul politic. Criteriile economice, legislative şi administrative vor deveni necesare abia în momentul aderării. Integrarea va costa România peste 25 miliarde de euro Printre avantajele aderării României la Uniunea Europeană se numără: beneficiul apartenenţei la o mare familie de naţiuni şi la securitatea pe care aceasta o conferă; oportunitatea participării la cea mai mare piaţă unică din lume, cu toate posibilităţile legate de creşterea economică şi crearea de locuri de muncă; consolidarea ireversibilă a reformelor economice şi politice realizate după 1989; facilitarea accesului la Fondurile Structurale destinate dezvoltării regiunilor mai puţin prospere ale Uniunii Europene. Dar aderarea s-ar putea să aducă şi o serie de dezavantaje, printre ele - vulnerabilitatea în faţa concurenţei de pe Piaţa Unică. Oricum, e cert: pentru România, integrarea va costa peste 25 de miliarde de euro. Un român va plăti impozite... cât pentru şase! În următorii cinci ani, România va trebui să cheltuiască peste 25 de miliarde de euro pentru a atinge standardele Uniunii Europene. Cea mai mare parte a acestei sume va fi plătită de cetăţenii şi firmele din România. Costurile aderării, suportate de români, sunt costuri publice (acoperite din bugetul de stat), costuri private (suportate de societăţile comerciale) şi costuri individuale (plătite de fiecare cetăţean român, pentru reforma sistemului de pensii, pentru reconversie profesională etc). Astfel, pentru primii trei ani de după integrare, adică până în 2010, România trebuie să contribuie cu mai multe miliarde de euro la bugetul comunitar, la care se adaugă cheltuielile pentru modernizarea infrastructurii şi investiţiile în protecţia mediului. Efortul bugetar pentru cele două domenii se ridică la aproximativ 10-11 miliarde de euro, până în 2010, aşa că, practic, în următorii cinci ani, românii vor plăti impozite cât pentru şase. Despre costurile economice - într-un alt număr al cotidianului nostru.