Premierul ezită să se debaraseze de miniştrii PD pentru că există şi riscul să cadă în capcana respingerii noului Cabinet prin voturile unei coaliţii anti-Tăriceanu, care nu visează decât la un guvern de tehnocraţi "apolitici", propuşi din umbră de PSD, PD, UDMR şi chiar de unii liberali "de bine". Schimbarea la faţă a lui Tăriceanu, dintr-un premier motoretă într-un politician de Formula 1, a apărut odată cu lansarea zvonurilor, tot mai insistent vehiculate, că PD-iştii vor fi debarcaţi din Cabinetul liderului liberal, într-o iminentă restructurare guvernamentală. Scoaterea PD de la guvernare este o variantă aruncată pe piaţă de mai mult timp, Tăriceanu fiind îndemnat şi sfătuit încă de la sfârşitul anului trecut să scape de democraţi. El s-a convins să meargă pe acest scenariu doar în ultima lună, momentul decisiv fiind intervenţia agresivă a lui Băsescu împotriva sa de la TVR. Pentru publicul spectator al teatrului politic, eliminarea rapidă din Guvern ar fi o tragedie pentru democraţi. Mai ceva ca în filmele mute, unii PD-işti s-au şi grăbit să mimeze pe sticla televizorului drama prin care trece partidul lor. Spun fără încetare că au un program de guvernare de îndeplinit şi promisiuni electorale de pus în practică. Cei mai mulţi dintre ei zâmbesc însă în sinea lor, în aşteptarea febrilă a anunţului restructurării. Nu pentru cei câţiva miniştri ar fi o problemă, ci pentru democraţii din toate structurile de putere pe care partidul nu poate să îi lase fără caşcaval. Pe ei PD trebuie să îi menţină în funcţii şi de aceea, de fapt, partidul nu vrea să plece de la guvernare. Grăbindu-se să dea PD afară din Guvern, premierul ar cădea într-o capcană pregătită pentru un politician amator. Tăriceanu a depăşit, însă, stadiul amatorismului politic, iar Arthur Finkelstein ştie cum şi de ce liderul PNL a făcut acest pas. Capcana pentru Tăriceanu este relativ simplă, iar în ea îl împing toţi cei care îl grăbesc pe liderul PNL să restructureze Guvernul dându-i afară pe miniştrii PD. Mai nou, chiar Băsescu îl îndeamnă pe Tăriceanu la restructurare, spunând public că, dacă premierul îl vrea pe Cioroianu ministru de Externe, n-are decât să îl pună la restructurare. Şeful Guvernului şi al PNL este pus într-o situaţie delicată în propriul partid pentru că nu reuşeşte să-şi impună un ministru. Vorbele lui Băsescu ar trebui să-i dea de gândit. Deşi public numai liberalii sunt acuzaţi că negociază cu PSD, democraţii fac şi ei acelaşi lucru. Liberalii negociază obţinerea voturilor PSD pentru Guvernul restructurat. Democraţii negociază, la rândul lor, voturile PSD împotriva Guvernului restructurat. Nu e uşor deloc să negociezi cu un PSD format din cel puţin două-trei tabere. Tratativele se duc greu, interlocutorii democraţilor şi liberalilor fiind diverse personaje de vârf din PSD. Unele voci spun că în combinaţia negocierilor, alături de PD, ar intra şi şeful spionilor autohtoni, George Maior, care ar încerca să îşi covingă unii foşti colegi să nu treacă de partea liberalilor. Deocamdată, însă, nici democraţii, nici liberalii nu au siguranţa că PSD îi ajută. Un pact cu Geoană pentru un guvern liberal până la alegeri şi o alianţă post-electorală la guvernare nu oferă siguranţă cu un partid atât de mare, schimbător şi oportunist, cum e PSD. Dacă se grăbeşte şi îi dă afară acum pe democraţi din Guvern, premierul s-ar putea trezi că nu are suficiente voturi în Parlament pentru aprobarea Guvernului, căzând astfel, ca un erou de telenovelă în braţele vânjoase ale corsarului de la Cotroceni, care ar da oricât pentru o asemenea pradă din vârful PNL. Războiul Băsescu-Tăriceanu a ajuns deja în faza rănirii orgoliului celuilalt, cum a fost şi mâna în piept pusă Adrianei Săftoiu la intrarea în Guvern. Băsescu vrea să îl termine pe Tăriceanu, iar în cazul în care Executivul liberal restructurat o să cadă la vot în Parlament, o să numească, încântat, un înlocuitor în fruntea Guvernului. Un nou guvern tehnocrat, fără culoare politică, ar fi soluţia perfectă îmbrăţişată de toată lumea. Practic, însă, orice variantă de nou premier e pe voia lui Băsescu. Dacă premierul e respins din nou, Cotroceniul face anticipate. Dacă proaspătul premier e acceptat de Parlament, preşedintele a scăpat de Tăriceanu, iar acesta e oricum un câştig pentru comandantul crucişătorului prezidenţial. Debarcarea lui Tăriceanu de pe nava guvernamentală ar fi un câştig chiar pentru unii liberali, care îl tot îmboldesc pe premier să-i scoată pe democraţi cât mai repede din Guvern. Respectivii abia aşteaptă să preia frâiele căruţei liberale, pentru a o remorca la coada tractorului PSD-ist. Premierul va cădea la vot în Parlament, iar ei, liberalii fani ai jocului de glezne PSD-ist, se vor instala în fruntea partidului Brătienilor şi vor îndepărta grupul de oameni fideli lui Tăriceanu. După care ce-o mai fi, vor vedea ei. De aceea, Tăriceanu şi apropiaţii săi se consideră obligaţi să rămână la conducerea partidului şi a Guvernului, pentru ca să nu se ajungă ori la o hemoragie de liberali către PLD, ori la o înţelegere dezavantajoasă cu PSD care ar afecta iremediabil identitatea formaţiunii. Ce vor avea de câştigat unii PSD-işti dacă fac jocul PD? Dacă eminenţa cenuşie din dealul Cotrocenilor va ajunge să facă un guvern de tehnocraţi, vor fi acceptate, fără probleme şi "sugestii" de la PSD pentru ocuparea unor posturi-cheie. Şi unde încape PSD, are loc şi PNL. Liberalii pe stil nou vor avea şi ei "sugestiile" lor. Astfel, toată lumea va fi fericită. Toţi vor fi în opoziţie şi toţi vor fi la putere. Se vehiculează, însă, prin rândurile PD, şi alte scenarii. Unii democraţi visează ca Tăriceanu să convoace săptămâna viitoare un CNC al Alianţei. Premierul să bată palma cu triada Blaga-Videanu-Boc şi fiecare partid să-şi potolească vocile virulente. Liberalii şi democraţii se vor înfrăţi din nou, PD ar fi de acord să se amâne alegerile până în toamnă, iar cele două partide să candideze pe aceeaşi listă. Blaga, Videanu şi Boc ar putea să-şi potolească oamenii din PD. Nu însă şi Tăriceanu. Cel puţin aşa spun democraţii. Acesta e şi sensul mesajelor de împăcare transmise public în ultimele zile de Blaga şi Videanu, ei vorbind chiar de revitalizarea Alianţei. Nici UDMR-iştii nu sunt neglijaţi, cu care fiecare partid negociază separat. Maeştrii schimbărilor la momentul oportun, politicienii maghiari au dovedit chiar de curând că ştiu să nu meargă contra curentului votând în Guvern pentru amânarea alegerilor, deşi până în ultimul moment au susţinut sus şi tare că ele trebuie să aibă loc în 13 mai. Va pleca şi UDMR din Guvern, pentru scurt timp, odată cu PD? Ar însemna ca democraţii să accepte Statutul minorităţilor şi, implicit, o formă de autonomie a Har-Cov. Ceea ce e greu de imaginat că poate accepta vreun politician care vrea să revină la putere în România. La UDMR problema se pune dacă vor liderii să plece, Uniunea neavând alte contrângeri din partea partidelor româneşti, ci doar ţinerea în frâu a minusculelor formaţiuni extremiste maghiare. Deja, Tăriceanu le-a transmis că au cel puţin două ministere după restructurare. Dar, nici la guvernare UDMR nu va obţine mai mult, însă îşi va conserva alte avantaje mult mai pragmatice. Premierul mai are o problemă: scoaterea PD de la guvernare va transforma acest partid într-un adversar pe faţă, iar erodarea la putere s-ar putea accentua. În plus, peste câtva timp PSD se va radicaliza având în vedere apropierea alegerilor, iar ţinta preferată şi facilă va fi desigur Guvernul şi nu democraţii, aflaţi şi ei tot opoziţie. O atitudine asemnătoare ar putea avea şi PC şi PRM peste câteva luni, mai ales în condiţiile în care demiterea lui Băsescu va eşua la referendum şi va trebui găsită o altă ţintă pentru abaterea atenţiei electoratului. Astfel, o victorie de moment ar putea deveni pentru Tăriceanu o înfrângere catastrofală. Dar, acesta este un scenariu de viitor, iar deocamdată se negociază pe cele din prezent. Pentru moment, premierul se pregăteşte de restructurare. Liderul PNL şi-a programat să transmită comunităţii internaţionale o serie de semnale pe temele de politică internă şi externă. Tăriceanu a venit în Senat şi a arătat că este garantul reformelor justiţiei şi luptei anticorupţie în România. Unii l-au acuzat că de fapt pregăteşte terenul pentru debarcarea Monicăi Macovei, puternic susţinută pe plan extern, chiar dacă în ţară este controversată. Peste o săptămână, el va transmite din Parlament că politica externă a statului român este predictibilă faţă de statele UE, din care România face parte integrantă. Apoi ar putea urma restructurarea. Cu ce rezultat este însă greu de prevăzut, pentru că jocurile nu sunt încă făcute.