Motto: "Când marea e liniştită, oricine poate fi cârmaci” (Publius Syrus 85-43 Î.C.)

Iată diferenţa dintre a fi un bun conducător şi un prost conducător. Este ca generalul plin de galoane şi de emfază ţinând discursuri sforăitoare pe timp de pace, care ajuns în război se dovedeşte că n-a fost decât un prostănac gargaragiu, o cioară vopsită vândută pe post de puică de rasă.

Am aplaudat mutarea (intenţia păpuşarului) de la guvernare politică la guvernare apolitică mizând pe meritocraţie, adică cei mai buni să conducă şi să fie nu doar buni (dovediţi) în domeniile lor, dar şi liberi de orice obligaţii politice, de grup, sau... străine. Dar, cele două criterii: a fi dovedit de valoare în profesie şi a nu avea obligaţii, înseamnă că atunci când marea se agită şi guvernantul se dovedeşte a fi un cârmaci de proastă calitate, conducând spre naufragiu, el să fie înlocuit imediat, în virtutea logicii, cu altul mai bun. La nivel de guvern aceasta înseamnă ca în caz de eşec în administrarea unei situaţii neaşteptate, care presupune inteligenţă şi creaţie, ministrul în cauză să fie schimbat. Dacă doi sau mai mulţi miniştri trebuie schimbaţi, datorită unor eşecuri cu consecinţă pentru ţară, atunci guvernul trebuie remaniat în întregime. Capacitatea de cârmaci a unui premier este dovedită de puterea de a sesiza inferioritatea miniştrilor în situaţii neaşteptate (care cer inteligenţa unor soluţii neşablon) şi puterea de a-i schimba. Până acum mai mulţi miniştri "tehnocraţi”, care s-au dovedit a fi nu meritocraţi ci ordinar birocraţi trebuiau demult schimbaţi. E destul să privim jenantul spectacol de mahala dat de ministrul culturii la Opera Română. E destul să amintim vinovata, stupida şi prosteasca implicare în infecţia bebeluşilor a ministrului agriculturii, ca punerea la nivel european sub semnul întrebării a produselor lactate din România. Ar fi suficient să se privească spre dezorganizarea programei şcolare, care vrea să producă în România căpşunari, buni de a slugări în Europa, spre a  schimba ministrul. Şi putem continua. Acesta este un guvern de oameni apolitici, însă în niciun caz de oameni "merituoşi”, altfel nu ne-ar face de râsul lumii. Dar, probabil premierul nu are nici măcar curajul să ia în discuţie lista ministerială care i  s-a pus în mână de către păpuşar "Ia-o şi şterge-te cu ei!”

Ideea este că toate rateurile ministeriale au un sens comun, duc la compromiterea pe tăcute, dar în profunzime, a ţării, conducând-o spre o lipsă totală de credibilitate. Iar, ultimul scandal, cel al excluderii României de la Eurovision, ridică ceaţa de pe faţa realităţii. Explicaţia oficială a guvernului este că "nu s-a găsit portiţa legală pentru a plăti datoria” de 16 milioane de euro a TVR. Două observaţii care contrazic afirmaţia, transformând-o în minciună. Întâi nu există nici o lege care să interzică guvernului să recupereze cele 300 de milioane de euro care trebuiesc recuperate conform hotărârilor judecătoreşti, în schimb există legi care ar obliga guvernul să o facă. În plus ar fi existat bani pentru achitarea datoriilor externe ale TVR. Deci ce-i cu legile? Legile sunt făcute de oameni pentru a favoriza şi proteja interesele comunităţii. De când este lumea, când au apărut necesităţi colective noi, s-au schimbat legile în acel sens. Guvernul are dreptul constituţional de a rezolva urgenţele ţării prin ordonanţe de urgenţă. Chiar s-a abuzat de acest drept. Deci guvernul putea rezolva această problemă de azi pe mâine. A nu fi de râsul lumii întregi, tu ca stat şi tu ca popor, este mai mult decât o urgenţă. Nu a fost în stare să înţeleagă acest lucru domnul Cioloş? Mă tem că nu îi pasă, sau că nu este decât o jucărie, că altcineva este păpuşarul. De fapt, ne este tot una. Dacă cineva ţi-a dat în cap, nu te mai interesează dacă a făcut-o din prostie, neglijenţă sau ca mercenar. Este cert că de acel om trebuie să te fereşti. Deci ce mai putem aştepta de la acest guvern, care nu ştie şi nu înţelege, sau se ascunde după o monstruoasă rigiditate birocratică? Păcat! Am aplaudat venirea lui şi am sperat în performanţe "tehnocrate” ne-am ales cu cancer birocratic. Domnul Cioloş ar fi putut, apoi, deveni o variantă de speranţă a politicii româneşti. Nu mai cred decât în cei care, fără a se bate cu pumnul în piept, privesc simbolurile şi idealurile naţionale ca pe nişte icoane.