Unul din principiile pedagogice după care se desfăşoară activităţile instructiv-educative din grădiniţă este acela de a asigura şanse egale tuturor copiilor în pregătirea lor pentru şcoală. Pentru acest lucru, educatoarea în cadrul fiecărei activităţi trebuie să combine în aşa fel etapele de predare, consolidare şi verificare încât prin metodele de lucru adoptate fiecare activitate să fie unică. De asemenea, trebuie avută în vedere şi necesitatea de a desfăşura cât mai variat activităţile, combinându-le ingenios astfel încât să se asigure tuturor copiilor participarea activă pe tot parcursul activităţii. Observând comportamentul copiilor atunci când ei sunt organizaţi în grupuri mici, educatoarea poate constata - pe de o parte - dificultăţile unora dintre copii de a se integra în colectivitate, iar - pe de altă parte - poate identifica rolurile pe care ei şi le asumă, de unde poate desprinde alte câteva particularităţi esenţiale ale personalităţii lor. În funcţie de aceste constatări, educatoarea va şti cum să-şi orienteze intervenţia educativă, adoptând-o în raport cu trebuinţele fiecăruia, dar şi pentru dezvoltarea sentimentelor favorabile apartenenţei la grup. Anul pregătitor din grădiniţă capătă o nouă semnificaţie. El este considerat ca o perioadă în care copilul este familiarizat cu cerinţele de tip şcolar fără a fi, deocamdată, integrat în mediul şcolar. Datorită importanţei pe care o dobândeşte în ansamblul acţiunilor de integrare a copilului în instituţia şcolară, anul pregătitor se doreşte a căpăta un caracter obligatoriu. Se recunoaşte în acest fel, o dată în plus, rolul ce revine învăţământului preşcolar în ansamblul pregătirii generale a copilului pentru şcoală şi pentru viaţă. Grădiniţa contribuie la procesul construirii personalităţii copilului într-una din etapele de vârstă cele mai maleabile şi vulnerabile. Pe lângă climatul favorabil pe care îl poate oferi dezvoltării ea mai adaugă siguranţa, securitatea manifestărilor libere a copilului care se poate juca şi poate lucra sub supravegherea unui adult competent în probleme educative. Pe de altă parte, programele de instruire pe care le propune sunt lejere, structurate pe natura dinamică a copilului preşcolar căruia i se prezintă cunoştinţe accesibile despre mediu, despre lume, despre sine şi despre ceilalţi. Caracterul neacademic al acestor cunoştinţe şi absenţa unor examinări riguroase permit integrarea treptată a copilului în sarcinile de instruire specifice şcolii. Raţiunea frecventării grupei mari pregătitoare este de a asigura dezvoltarea copilului sub aspect cognitiv şi al limbajului, dezvoltarea psiho-motorie şi fizică şi formarea unor abilităţi artistico-estetice, socio-afective. Aceste compartimente structurează, de fapt, direcţiile de dezvoltare a personalităţii copilului, care pe parcursul şcolarizării dobândeşte o altă devenire. Anul pregătitor pentru şcoală are la bază o strategie şi conţinut care nu copiază modelele şcolare. Strategiile adoptate promovează un alt sistem până acum şi anume o educaţie individualizată cu accentuate valenţe formative, în funcţie de ritmul propriu de dezvoltare al fiecărui copil, de cerinţele, capacităţile şi nevoile sale. Grupa mare pregătitore ajută copilul să atingă un nivel de maturitate intelectuală şi socială satisfăcător, dobândirea unor competenţe care îi permit integrarea cu uşurinţă în clasa I. Grădiniţa îl ajută pe copil să pătrundă în şcoală dornic să cunoască învăţătorul, optimist, încrezător în ceea îi poate oferi mediul şcolar.