Cât de ticăloşi şi de lacomi pot ajunge oamenii încât să ajungă să dilueze dezinfectanţi folosiţi în sălile de operaţie. Cât de anchilozaţi într-o ticăloasă birocraţie pot ajunge instituţii de stat care trebuie să vegheze la sănătatea publică, încât să nu facă un singur control în 20 de ani la astfel de substanţe. Cât de lipsiţi de conştiinţă şi responsabilitate sunt toţi cei care s-au perindat pe la conducerea sănătăţii încât să nu existe o metodologie precisă de control a siguranţei pacienţilor în spitale.

 

O arată scandalul Hexi Pharma: ticăloşie cât încape, lăcomie nemăsurată, responsabilitate ioc, nepăsare deplină faţă de cetăţeni şi dreptul lor la sănătate. Un producător „din sistem” a fost prins cu dezinfectanţii vopsiţi, iar rostogolirea neîncrederii către medicamentele folosite în spitale, care şi ele pot fi contrafăcute, era inevitabilă. Iată însă că acest scandal devoalează cum se petrec lucrurile în sănătatea românească, la modul cum funcţionează sistemul. Societatea cu pricina a fost înfiinţată la începutul anilor ’90 de către tatăl actualului patron, bineînţeles cadru medical. Cu greutate. Care la rândul lui a beneficiat de spaţii de funcţionare gratuite de la spitalul pe care îl conducea prof. univ. dr. Sorin Oprescu, fostul edil al capitalei priponit de DNA pentru o şpagă ordinară. În sistem, o mână spală pe altă şi grosul banilor intră în buzunarele celor care conduc sistemul. Un medic cu titluri universitare este stăpânul absolut pe feuda lui, în spitalul pe care îl conduce şi la facultatea unde predă. Nimeni nu urcă, ci mai ales coboară după voinţa acestui tartor cu galoane pe sub halat. Sănătatea românilor este pentru această specie de căpuşă doar o afacere, jurământul lui Hipocrate o vorbă în vânt. Să fim bine înţeleşi, medicina este o profesie complexă şi nobilă, o poţi face bine doar din pasiune şi cu vocaţie pentru ajutorarea semenilor. Cei care se decid să devină medici doar pentru că se câştigă bine, sau pentru o ipotetică carieră în străinătate pe bani frumoşi, nu vor fi niciodată medici preformanţi ci doar nefericiţi scribi de reţete. Medici care vor produce ştiri negative în presă. În România se înscriu anual la rezidenţiat peste 5.000 de absolvenţi de medicină. Este de departe profesia aleasă de majoritatea tinerilor pentru a urma o carieră. Conform unui studiu realizat anul trecut de Asociația Triple Helix, medicina este profesia cea mai respectată din România. De ce, tocmai am explicat. Urmează apoi cea de profesor, cercetător, preot, programator, avocat, inginer, consultant în management, contabil și economist.

Dar să revenim la ticăloşie. Când se altoieşte pe indivizi educaţi, dar total lipsiţi de caracter, efectele nocive pentru societate rămân ascunse timp îndelungat, asemeni unui cancer tăcut care se extinde mortal. Ticăloşia merge însă mână în mână şi cu lipsa de educaţie. Când se combină cu incompetenţa, amestecul este exploziv pe termen scurt, mai ales dacă incompetentul ticălos este, să zicem, parlamentar. De obicei, aceste personaje trebuie să mai şi vorbească, să iniţieze legi. Un astfel de ipochimen, tânăr parlamentar, a găsit de cuvinţă să propună modificarea legilor penale în sensul reducerii/iertării pedepselor în cazul faptelor de corupţie dacă persoana respectivă... regretă sincer faptele! Alţi ipochimeni parlamentari au găsit de cuviinţă să extindă imunitatea penală pentru avocaţi, o acţiune străverzie dedicată salvării pielii cuplului Ponta-Şova, judecat pentru corupţie. Alţii doresc să dezincrimineze conflictul de interese, abuzul în serviciu şi să declare neconstituţională instituţia denunţătorului din Codul Penal! O adevărată ofensivă împotriva instrumentelor vitale cu care Justiţia încearcă să extirpe corupţia dintr-un organism social vlăguit. Ticăloşie, lipsă totală de responsabilitate şi respect faţă de cetăţenii acestei ţări. Pe scurt, după cum excelent l-a definit Cristian Tudor Popescu, un parlament constituit în vederea comiterii de infracţiuni. Îngrozitor este că totul se petrece, de această dată, într-o tăcere transpartinică pe care nici măcar porumbelul călător din Dealul Cotrocenilor nu are interes să o spargă.