Cantități enorme de alcool nefiscalizat sunt vâdute anual la tarabe improvizate pe la tot felul de serbări populare, la marginea drumului, prin piețe, internet sau alte canale de distribuție către consumatori. Nu există sat în România în care să nu funcţioneze câteva zeci de cazane nedeclarate care produc băuturi de o calitate îndoielnică, nesupuse niciunui control şi care reprezintă o ameninţare pentru sănătatea consumatorilor, generând, totodată, costuri bugetare semnificative.

Această cantitate uriaşă de alcool nefiscalizat care inundă piaţa românească nu cade din cer şi nu s-ar putea menţine fără acordul tacit al reprezentanţilor statului, care din diverse motive închid ochii la acest flagel. În primul rând, pierderile pe care le suferă bugetul de stat sunt extrem de importante. Conform unui studiu din industria de profil (realizat în 2015), piața neagră de alcool din România este în continuă creștere, ajungând să reprezinte peste 90% din totalul pieței și să aducă statului un prejudiciu de aproximativ 2 miliarde de euro pe an. Banii pierduți astfel ar putea rezolva probleme bugetare importante din domenii cheie, precum sănătatea, educația, protecția socială și infrastructura. Evaziunea fiscală are un impact devastator asupra industriei legale, singura care contribuie, prin taxele pe care le plătește și locurile de muncă pe care le oferă, la dezvoltarea economică. În plus, consumând produse care nu sunt supuse niciunui control, sănătatea consumatorilor este pusă în real pericol, lucru semnalat şi de responsabilii medicali ai statului.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, România ocupă al cincilea loc în topul ţărilor cu cel mai mare consum de alcool pur pe cap de locuitor. Astfel, un român bea 14,4 litri de alcool pur pe an, cantitate care nu reiese din impozitele plătite la bugetul de stat, din cauza existenței pieței nefiscalizate. Având în vedere cantităţile mari de băuturi neîregistrate şi tendința consumatorilor de a-şi subevalua consumul în cadrul sondajelor, consumul real este însă chiar mai mare.

 

O piaţă neagră înfloritoare

De ce este România săracă? O spune chiar ministrul de Finanţe, există date concrete pe birourile conducerii acestei ţări: evaziunea fiscală atinge peste 10 miliarde de euro pe an! O bogăţie care nu intră în vistieria statului pentru a fi îndreptată spre nevoile societăţii, ci intră în alte conturi. În lipsa unei bune guvernări, care să aducă creştere economică, noi locuri de muncă şi prosperitate pentru români, toate guvernele care s-au succedat la conducerea ţării, atunci când au rămas în pană de bani la buget, au ales să crească taxele, mai ales pe cele la alcool. Acest lucru a dus, pe de o parte, la creşterea pieţei la negru şi, pe de altă parte, la sabotarea oricărui producător care vrea să câştige bani cinstiţi, plătindu-şi taxele la zi. În acelaşi timp, statul nu şi-a pus la punct un sistem de control performant care să împiedice producerea de alcool la negru sau contrabanda la scară industrială, îngropându-i şi mai mult pe producători. Or, este la mintea cocoşului că, punând la punct un sistem eficient de control şi fiscalizare, bugetul statului ar avea numai de câştigat. Că fac exact pe dos a devenit un lucru specific guvernelor româneşti care nu duc aproape nimic la bun sfârşit şi aleg mereu calea uşoară, suprataxarea.

Componenta sănătăţii societăţii este un alt aspect care mai merită subliniat. Din cauza inundării pieţii cu alcool nefiscalizat, nesupus niciunui control al calităţii, riscurile consumării lor sunt pe măsură. Spre exemplu, în ultimii doi ani procentul celor care au ajuns intoxicaţi la Spitalul Judeţean Oradea a crescut în mod constant, ajungând la aproape 50 de cazuri pe lună. Un alcool care respectă toate normele UE nu ar fi dus niciodată la aşa ceva.

Nu în ultimul rând, complicitatea reprezentanţilor statului la menţinerea unei înfloritoare pieţe negre a alcoolului poate fi bănuită prin tolerarea unui comportament social nociv. Concret, la nenumăratele târguri populare şi sărbători organizate pe tot cuprinsul ţării se încurajează vânzarea alcoolului produs la negru, prin lipsa timbrelor fiscale de pe produse. Nicăieri în Uniunea Europeană nu există o practică prin care să se suspende legile pentru 24 sau 48 de ore. Or, la noi, abundă chermezele de genul „Târgul pălincarilor” în care producători de tot soiul scot pe tarabe „produse tradiţionale” la preţuri derizorii, care nu pot justifica sub nicio formă ca acoperind preţul de producţie, darămite să conţină în preţul final acciza datorată prin lege statului. Şi, culmea, astfel de chermeze sunt patronate în toate cazurile de organisme ale statului!