Banul nu are miros, iar politica face casă bună cu minciuna şi ipocrizia. Aceşti oameni bogaţi care ne conduc şi-au pus destinul în slujba cetăţenilor. Pe care îi duc de nas în timp ce fac bani frumoşi. Conturile grase huzuresc şi fac pui sub umbrela secretă din paradisurile fiscale.

 

Megascandalul planetar a apărut parcă de nicăieri. Atât de sigure păreau acele insuliţe de linişte fiscală în care potentaţii lumii îşi plasau săculeţii cu bani, încât efectul publicării informaţiilor secrete Panama Papers a blocat pulsul în multe capitale europene. Mai ales europene, pentru că în China sau lumea arabă cenzurarea informaţiilor este deocamdată totală. În haosul dirijat al crizei refugiaţilor şi sub asaltul terorismului islamist asta mai lipsea castei politico-financiare înşurubate în conducerea lumii: să le publice cineva firmele şi sumele plasate în conturi secrete! Nu s-au gândit un moment că debuşeele fiscale paradisiace vor fi puse vreodată în pericol. În fond, ele sunt tot creaţia potentaţilor lumii. Iată însă că în lumea tot mai informatizată, haiducia cibernetică dă lovituri pe măsură. O astfel de devoalare precum cea conţinută de Panama Papers miroase de la o poştă a lovitură dată de un serviciu secret. Un posibil motiv: scurtarea carierei politice a unor lideri şi pregătirea terenului pentru eliminarea acestor debuşee financiare şi bancare de pe harta lumii.

Cei mai vizibili lideri politici afectaţi până acum de hemoragia informatică sunt Vladimir Putin, ţarul de facto al unei Rusii tot mai active şi ameninţătoare, liderii Chinei comunisto-capitaliste şi cei ai lumii arabe. Întâmplător sau nu, regiuni planetare şi regimuri care pun cele mai mari probleme sistemelor democratice vestice. Desigur, Statele Unite (ca şi Europa) au şi ele potentaţi care deţin numeroase firme şi conturi în paradisuri fiscale. Diferenţa pe care o bănuiesc este că, la câţi miliardari are America, superputerea mondială îşi permite câteva pierderi colaterale. Unele sunt chiar de dorit. Să nu uităm că în Statele Unite se derulează o campanie prezidenţială atipică şi că în confruntarea finală pentru Casa Albă se profilează candidaţi cel puţin exotici pentru tradiţia politică americană.

Vor dispărea sau nu aceste paradisuri fiscale sub presiunea opiniei publice? Radicalizarea pare iminentă. Până şi Islanda, liniştită şi încheţată, a erupt, cerând demisia premierului prins cu punguţa dosită în paradisul fiscal. Un singur motiv de bun simţ ar putea fi evocat pentru ca aceste zone financiare secrete să fie scoase în afara legii. Dacă investitorii oneşti îşi dezvoltă afacerile la vedere, plătind taxele şi impozitele solicitate de statul unde au investiţia, iar cetăţenii de rând contribuie şi ei la bugetul public, de ce ar fi acceptabil ca aceşti potentaţi care conduc lumea să aibă posibilitatea să fenteze legea? Ce drept mai au ei să pretindă noi mandate din partea alegătorilor? Cum mai pot fi ei credibili, dacă îşi ascund banii, iar aceşti bani sunt oare obţinuţi cinstit?

Oala cu ingineriile financiare ale planetei este în clocot. Unii se vor frige destul de rău, gândiţi-vă doar că prin aceste sisteme financiare se alimentează din plin terorismul islamic, iar Statul Islamic rulează sute de milioane de dolari de câţiva ani pentru diverse operaţiuni, plata mercenarilor etc. Dacă se va dovedi în acest caz că există o legătură cu sistemul bancar, chiar va curge sânge. Alţii, în schimb, vor scăpa doar cu imaginea şifonată, dar când zeama asta lungă va fi strecurată prin filtrele presei şi devorată de opinia publică, lumea ar trebui să devină un pic mai transparentă. În fond, nu este nimic rău să faci bani, prin muncă cinstită. Problemele încep când anumite persoane intră în politică pentru a face bani, nu pentru a-şi pune inteligenţa, talentul şi forţa de muncă în slujba celor care i-au ales.