După o evaluare a modului de recoltare, control, depozitare şi distribuţie a sângelui şi a componentelor de sânge, s-a constatat că acestea ajung de la donator la bolnavul din spital după ce sunt testate şi verificate conform "Ghidului de Bune Practici în prepararea, conservarea şi utilizarea sângelui" al Consiliului Europei. Ghidul este utilizat de către toate ţările europene şi, deci, şi de către România. Înaintea recoltării, toţi donatorii sunt consultaţi, li se efectuează iniţial un set de analize de bază şi completează un chestionar special care cuprinde date personale legate de starea de sănătate şi riscul de transmitere a unor boli infecţioase. Pacienţilor acceptaţi li se recoltează sânge care este testat pentru HIV, hepatita B, hepatita C, HTLV, sifilis, examen bacteriologic şi se determină transaminazele şi grupul AB0 şi Rh. Ulterior, sângele integral validat se poate refrigera timp de maximum 40 de zile la 4-8 grade Celsius, iar în acest interval este furnizat unităţilor medicale care-l solicită. De la o parte din donatori, sângele este separat în trei componente: - concentrat eritrocitar, care urmează acelaşi circuit ca şi sângele integral; - concentrat trombocitar care se poate conserva maximum 5 zile la 18-20 grade Celsius, în acest interval putând fi livrat unităţilor medicale; - plasma, care se congelează rapid la -80 grade C, după care se depozitează în congelatoare de -40 grade C până în momentul în care donatorul revine pentru o nouă donare. Dacă la noua donare testările sunt negative, plasma iniţială este considerată plasma securizată, fără nici un fel de risc de utilizare. În situaţii în care plasma este imperios necesară, ea este transmisă unităţilor medicale solicitante, riscul de transmitere a bolilor infecţioase fiind minim, similar cu cel care apare la sângele integral. Acest risc este determinat de "fereastra serologică" care poate apare la donator şi este evidenţiat în toate ţările unde există reţele de hematologie. În România nu sunt probleme legate de utilizarea sângelui În România, conform anchetelor epidemiologice realizate de către specialiştii de la direcţiile de sănătate publică, nu evidenţiază probleme legate de utilizarea sângelui şi a produselor de sânge. Afirmaţii conform cărora riscurile de transmitere a infecţiei HIV sunt de 10 ori mai mari ca în alte ţări europene nu sunt reale, nefiind fundamentate ştiinţific în nici un fel. Mai mult, directorul general al OMS, dr. Lee, a felicitat România în cursul recentei sale vizite pentru eliminarea transmiterii nosocomiale a HIV, care include şi transfuziile de sânge. Centrul de Transfuzii Sanguine Oradea, situat în eşalonul fruntaş, a respectat întotdeauna prevederile "Ghidului de bune practici în prepararea, conservarea şi utilizarea sângelui" al Consiliului Europei, aici neexistând nici măcar supoziţii de o vagă greşeală în activitate - ne preciza dr. Dorel Ţârţ, purtătorul de cuvânt al Direcţiei de Sănătate Publică Bihor. Au fost ani în care centrul orădean suplinea necesarul de sânge al pacienţilor bihoreni aflaţi în sălile de operaţii ale unor clinici renumite din ţară, dar a şi suplimentat anumite cantităţi solicite de mari unităţi sanitare din ţară. Conform declaraţiilor specialiştilor, opinia publică trebuie să ştie că toate testele pentru depistarea unor posibile nereguli ale sângelui folosit la tranfuzii sunt efectuate corespunzător, iar aparatura mai veche este perfect funcţională şi beneficiază de contract de service la nivel naţional, care se realizează în maximum o oră de la solicitare. Spaţiile frigorifice sunt suficiente pentru numărul actual de donări, însă se preconizează mărirea lor prin proiecte finanţate de către MS sau de către Comisia Europeană (prin proiecte Phare). Cererea creşte, oferta scade! În ultimii ani, cererea de sânge din partea unităţilor medicale a crescut foarte mult, iar numărul donatorilor a rămas relativ scăzut. Problemele cu care se confruntă spitalele în privinţa asigurării necesarului de sânge sunt de mai multă vreme în atenţia ministrului Sănătăţii. La propunerea sa, reprezentanţii Ministerului Sănătăţii au elaborat un proiect de act normativ care prevede creşterea valorii compensaţiilor primite de persoanele care donează sânge de la 200.000 la 300.000. În prezent, acest document se află la Ministerul Finanţelor pentru aprobare. În coordonarea Ministerului Sănătăţii, Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănătate va derula anul acesta, în parteneriat cu Fundaţia Donatorilor Benevoli de Sânge, o campanie de conştientizare a populaţiei cu privire la necesitatea donării voluntare de sânge. Această campanie va fi finanţată de Fondul Global de luptă împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei cu aprox. 300.000 USD. Din păcate, România ocupă în prezent ultimele locuri în Europa, cu doar 17 donări la 1000 de locuitori. Tot pentru creşterea numărului de donatori, reprezentaţii MS se gândesc la achiziţionarea unui număr de aprox. 27 de ambulanţe care să fie folosite pentru colecta mobilă. În prezent, aceasta reprezintă doar 20 % din întreaga colectă de sânge. Sunt date certe ce demonstrează că activitatea celor 41 de centre de transfuzii sanguine din România nu se abate de la prevederile în vigoare privind securitatea sângelui, respectiv ghidul utilizat de către toate ţările Europei.