Schimbarea clasei politice este o utopie, atâta timp cât între cei de la putere și cei din opoziție se duc lupte pe viață și pe moarte pentru „ciolanul de ros” apărat cu strășnicie de unii și râvnit cu ardoare de alții, al căror obiectiv, după anii de „secetă” cât au stat în opoziție, este cucerirea, cu orice preț, a puterii și conservarea ei o perioadă cât mai îndelungată de timp.

 

Partidele politice sunt mari devoratoare de bani, înghițind pe nemestecate sume uriașe, ceea ce îi  „obligă” să apeleze la oameni potenți financiar care, în schimb, solicită locuri eligibile în listele de candidați ale partidelor sau  „contra servicii” după venirea la putere a partidului, la care a contribuit cu bani, contra servicii, nu întotdeauna curate și astfel se poate ajunge sub „lupa” DNA-ului care, fără să vrea, devine un fel de „filtru”, care îi scoate din „competiție” pe unii politicieni, chiar înainte de a se intra în campania electorală, chiar dacă ulterior se dovedește nevinovăția lor. Un alt „filtru” îl constituie condiționarea înscrierii în listele de candidați pe locurile eligibile, de achitarea unei „taxe” de 15.000 euro, astfel că în Parlament vor intra tot cei vechi și potenți financiar, punându-se stavilă celor fără bani, și în mod deosebit, tinerilor. De altfel, din dezvăluirile făcute de presă până acum, nu rezultă că ar exista nici cea mai mică intenție sau dorință, la niciunul dintre partide, de a primeni clasa politică, adică de a veni cu oameni noi, nepătați, tineri dornici să scoată țara din starea rușinoasă de mizerie și umilință în care se află de ani de zile. Tot „lupii bătrâni” sunt preferați de partidele politice, dar odată ce-și ating scopul aceștia se întorc către alegători cu o ureche surdă și cu o inimă de piatră, preocuparea lor principală constituind-o interesele personale, iar cei care i-au ales pot să urle în pustiu că nu-i aude nimeni. Viața a demonstrat că, atâta timp cât doar partidele politice au dreptul de a face propunerile de candidați, clasa politică nu poate fi schimbată, deoarece acestea caută să-și conserve puterea și să o mențină o perioadă cât mai lungă de timp. Încercările unor așa-ziși „independenți” de a accede în Parlament sunt sortite, în majoritatea cazurilor, eșecului. Probabil că n-ar fi lipsit de interes ca să se acorde societății civile posibilitatea de a face propuneri de candidați prin „sistemul de alegeri prin electori”, adică prin acele persoane civile care au mandat din partea unui grup de oameni sau colectivități să-i aleagă prin vot pe cei care urmează a fi trecuți pe listele de vot, pentru alegerile parlamentare. De asemenea, pentru a da posibilitate alegătorilor să-i cunoască pe candidați și să voteze în cunoștință de cauză, ar fi bine să se facă publice scurte biografii ale candidaților, pentru a se ști de unde provin, din ce mediu, ce activități au desfășurat sau ocupațiile avute, precum și profilul psiho-moral al acestora (grad de inteligență, de cultură, spirit de observație, temperament, aptitudini, comportamentul în familie și societate etc.). Candidații trebuie să știe că un loc în parlament nu înseamnă numai o distincție onorifică și bănoasă, ci și muncă responsabilă și tenace, în vederea îndeplinirii angajamentelor și promisiunilor făcute alegătorilor în timpul campaniei electorale, care trebuie să fie informați periodic despre modul în care „alesul lor” și-a îndeplinit angajamentele.

În concluzie, primenirea clasei politice este o operațiune grea și de lungă durată, atâta timp cât la mijloc se află „ciolanul de ros”. Fiecare din partidele mari vin cu proiecte care de care mai futuriste, adică îndepărtate de realitate și de logică, bombastice, nesustenabile. Pentru oamenii politici un loc în Parlament înseamnă, în afara unor câștiguri mari pentru muncă puțină şi imunitate pe toată durata mandatului. Această „protecție” îi face să riște, căci ispita este mare și nu cunosc cumpătarea. Nu degeaba se zice că „jucătorii de cărți și politicienii nu au lecuire”. În mod normal, chiar Parlamentul ar trebui să zorească Justiția să judece cu celeritate și să clarifice situația acuzaților, pentru a putea intra sau nu în drepturi. În perioada cercetării penale, parlamentarii ar putea fi suspendați. Este o rușine pentru Justiție să rețină pe cineva în arest, pentru ca ulterior să nu se justifice arestul, dar cel acuzat pe nedrept rămâne stigmatizat pe viață.

P.S. Impresia că alegătorii decid, prin votul lor „aleșii neamului” este falsă, căci ei votează o listă și nu un om. Numărul de semnături necesare pentru a avea dreptul de a candida și pragul electoral sunt piedici serioase în calea partidelor mici de a intra în Parlament, ori acestea sunt formate, de regulă, din tineri care nu au mai făcut politică.