Refuzul de a executa hotărârea definitivă în procesul internaţional pe care investitorii Micula l-au câştigat în faţa statului român a intrat într-o nouă etapă. De această dată, Banca Mondială, prin Secretariatul General al Centrului Internaţional pentru Soluţionarea Disputelor privind Investiţiile (ICSID), a expediat către ministrul Finanţelor Publice, Anca Dana Dragu, o scrisoare oficială prin care solicită explicaţii privind neducerea la îndeplinire a hotărârii definitive prin care statul român a fost obligat să plătească despăgubiri investitorilor Micula.

 

Pe 11 decembrie 2013 ICSID a pronunţat hotărârea arbitrală în cazul ce a avut ca părţi pe reclamanţii Ioan Micula, Viorel Micula, SC European Food SA, SC StarMill SRL şi SC Multipack SRL şi ca pârât România. Prin această hotărâre arbitrală, ca urmare a încălcării de către statul român a Tratatului Bilateral (Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Suediei privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Stockholm la 29 mai 2002, ratificat prin Legea nr. 651/2002), reclamanţilor le-a fost acordată, cu titlu de despăgubiri, suma de 376.433.229 lei, plus dobândă calculată Robor la 3 luni plus 5% pe an. Ulterior emiterii deciziei, România a solicitat anularea acesteia conform Convenţiei ICSID, dar, printr-o hotărâre emisă la data de 26 februarie 2016, Comitetul de Anulare ICSID a respins solicitarea României.

Deoarece statul român, prin Ministerul Finanţelor, nu a executat această hotărâre obligatorie, ba, dimpotrivă, încearcă prin diferite tertipuri să se sustragă de la îndeplinirea obligaţiei, Secretariatul General ICSID a adresat o scrisoare ministrului de Finanţe.

"Vă scriu în calitatea dumneavoastră de reprezentant al României în cadrul Consiliului Administrativ al Centrului pentru Soluţionarea Disputelor privind Investiţiile  şi în legătură cu Hotărârea emisă la data de 11 decembrie 2013”, începe scrisoarea semnată de secretarul general Meg Kinnear.

 

Incompetenţă sau rea voinţă?!

"Am primit o adresă din partea avocatului Reclamanţilor (...), informând asupra faptului că Hotărârea rămâne neplătită. Observăm Decizia Comisiei Europene din data de 30 martie 2015 privind ajutorul de stat şi Legea României nr. 20 din 2015 privind neducerea la îndeplinire a Hotărârii. Cu privire la aceste măsuri aş fi recunoscătoare dacă ne-aţi putea informa asupra paşilor pe care România îi va adopta pentru a-şi îndeplini obligaţia sa conform articolului 53 al Convenţiei ICSID de a se supune termenilor Hotărârii. Adoptarea paşilor pentru realizarea plăţilor conform Hotărârii nu va fi doar în conformitate cu Convenţia, ci va evita şi acumularea neîntreruptă a dobânzii potrivit Hotărârii”, scrie în continuare secretarul general al ICSID de pe lângă Banca Mondială.

Cu alte cuvinte, secretarul general al acestei instituţii se arată mult mai atent decât Ministerul Finanţelor Publice al României faţă de banii publici colectaţi din taxele şi impozitele plătite de români. Neplata sumei decisă de instanţa internaţională conduce la acumularea unei dobânzi care va trebui suportată tot de către contribuabilii români, datorită inconştienţei, incompetenţei sau pur şi simplu relei voinţe a decidenţilor politici.

 

Statul român a călcat pe bec

Încă din anul 1975 România a aderat, alături de alte 150 de state, la Convenția ICSID, "Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state”, încheiată la Washington în 1965. Această convenție obligă toate cele 150 de țări semnatare să se supună necondiționat hotărârilor date de Tribunalul ICSID de la Washington. Astfel, în art.53, alin.1 al Convenţiei se arată: "Sentinţa este obligatorie faţă de părţi şi nu poate fi obiectul vreunui apel sau altui recurs, în afara celor prevăzute de prezenta convenţie. Fiecare parte trebuie să asigure executarea sentinţei potrivit termenilor ei (...).”

Mai departe, în art.54 se arată: "Fiecare stat contractant recunoaşte orice sentinţă dată în cadrul prezentei convenţii ca fiind obligatorie şi asigură executarea pe teritoriul său a obligaţiilor pecuniare pe care sentinţa le impune, ca şi când ar fi vorba de o judecată definitivă a unui tribunal funcţionând pe teritoriul zisului stat.”

Or decidenţii statului român au încălcat Convenţia ICSID, lucru sesizat de secretarul general Meg Kinnear, prin faptul că România a adoptat  la 6 martie 2015 Legea nr. 20/2015 prin care și-a creat un sistem prin care să nu își îndeplinească obligațiile asumate anterior.

 

Scurtă explicaţie juridică

Aşa cum s-a mai arătat în Crişana, prin această lege s-a introdus un întreg capitol care viza la modul cât se poate de explicit situația din cazul Micula. Mai exact, legea se referea la situația în care un ajutor de stat este (atenție!) acordat prin hotărâri judecătorești sau arbitrale. La momentul adoptării legii, nici măcar Comisia Europeană nu dăduse o decizie în care să afirme o asemenea aberație. Cum să consideri că o sumă primită în urma pronunțării unei hotărâri judecătorești/arbitrale ar putea fi echivalată unui cadou (ajutor) făcut de stat?! Unde mai punem că astfel de ajutoare se acordă prin decizii ale organelor administrative, deci de către puterea executivă și nicidecum de către cea judecătorească.

Cea mai periculoasă parte a acestei legi este o prevedere care ar putea afecta ireversibil suveranitatea României și liberul acces la justiție al oricărui cetățean/ investitor. Conform unei prevederi exprese a legii, orice hotărâre judecătorească dată împotriva statului și cu privire la care Comisia Europeană inițiază o investigație (deci, nici măcar nu trebuie să finalizeze investigația respectivă!), nu va mai fi pusă în executare până când Comisia va pronunța o decizie prin care va aprecia că respectiva hotărâre nu reprezintă un ajutor de stat. Așadar, dacă un cetățean câștigă mâine un proces împotriva României prin care statul român este obligat să îi achite o sumă de bani, România poate sesiza Comisia Europeană, care, prin simpla declanșare a unei investigații, oprește executarea pornită de cetățeanul respectiv împotriva României. O procedură pe care şi Stalin ar fi mândru să o semneze!

Așteptăm cu interes răspunsul autorităților statului cu privire la aceste recomandări, având în vedere că ICSID a fost, este și va fi cel mai important for jurisdicțional internațional în privința litigiilor dintre state și investitori. România nu este la nici la primul și cu siguranță nici la ultimul litigiu aflat pe rolul acestui din urmă for judiciar, a cărui autoritate internațională nu poate fi pusă în discuție. Includerea României în categoria statelor care nu își respectă obligațiile internaționale asumate și, mai ales, nu respectă hotărâri jurisdicționale echivalente hotărârilor judecătorești pronunțate de propriile instanțe este un act iresponsabil pe care reprezentanții statului ar trebui, cât timp mai au ocazia, să îl evite.

NOTA Redacţiei - Scrisoarea a fost expediată atât Ministerului de Finanţe, cât şi spre ştiinţă preşedintelui Consiliului de Administraţie al ICSID, conducerii Băncii Mondiale din Washington, directorului de ţară pentru România al Băncii Mondiale şi conducerii Băncii Mondiale de la Bruxelles.