Este imposibil să nu fi văzut niciodată feţele palide, mâinile ţinute la tâmple şi privirile abătute ale oamenilor bolnavi care îşi aşteaptă pe coridoare rândul la medicul de familie. Aceşti oameni, bolnavi şi cu un moral la pământ, vor lua apoi la colindat farmaciile pentru a-şi ridica medicamentele de pe reţete. Ghinionul se va ţine însă de unii pentru că aproape 200 de medicamente lipsesc la această oră de pe piaţă.

 

Job-uri versus durere. Pentru omul care aşteaptă, bolnav şi slăbit, pe coridor câteva minute bune să-i vină rândul la doamna doctor, durerea este lege. Pentru doamna doctor, bolnavul este o cifră pe o listă, şi jumătate de oră de timp sacrificat. Pentru Casa de Asigurări de Sănătate bolnavul este un CNP trecut pe un card, pentru farmacist, bolnavul este un client, medicamentul de care el are nevoie, o afacere. Dincolo de etichetele care atârnă, ca nişte lanţuri de picioarele bolnavului, a căuta în zece farmacii un medicament, slăbit şi cu moralul la pământ, mai adaugă o suferinţă la salba de dureri.

Cum de se ajunge însă la asta? Cum de e posibil ca unele medicamente să lipsească de pe piaţă, iar medicii să scrie pe reţete medicamente care nu se găsesc în farmacii?

 

Mai ieftin înseamnă deloc!

 

Imediat după ce a preluat portofoliul la Ministerul Sănătăţii proaspătul ministru Vlad Voiculescu a spus explicit de ce lipsesc anumite medicamente din farmaciile româneşti:

„Pentru unii distribuitori, în cazul unor medicamente, nu mai are sens să distribuie acele medicamente în România (...). Dacă întreaga cifră de afaceri cu un medicament este atât de mică şi dacă noi impunem preţul şi nu avem niciun fel de flexibilitate pentru aceste medicamente foarte ieftine, atunci riscul este ca aceste medicamente să părăsescă ţara”.

Ministrul Sănătăţii a mai spus că, în situaţia în care un medicament dispare de pe piaţă, tot ce poate face România este să importe pe nevoi speciale, procedura fiind foarte anevoioasă, iar medicamentele mult mai scumpe.

„Practic, impunem un preţ prin care excludem un jucător mic din piaţa farma sau retragem un produs, după care cumpărăm acelaşi produs semnificativ mai scump”, spunea Voiculescu.

În concluzie, în goana după imagine, fostul ministru al Sănătăţii, Nicolae Banicioiu, este de vină pentru că în 2015 a negociat prost. A vrut să ieftinească medicamentele, să se impună în faţa producătorilor, iar aceştia au gândit ca nişte afacerişti, nu iese profit sau profitul este nesemnificativ, ne retragem. Trist este că Ministerul Sănătăţii, care are experienţă şi ar trebui să aibă specialişti şi expertiză, nu a anticipat acest efect.

Realitatea se vede astăzi în farmacii. Conform Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, din luna iunie, 192 de medicamente au fost retrase de tot sau au apărut cu discontinuitate în farmacii. Cele mai multe, 113, fiind medicamente româneşti, deţinute de firme româneşti. S-ar putea concluziona că, încercând să forţeze firmele să vândă medicamente mai ieftine, Ministerul Sănătăţii a omorât tocmai firmele mici româneşti.

„Problema lipsei medicamentelor este mai veche, a fost dezbătută şi de noi. Retragerea anumitor medicamente ţine de decizia companiilor farmaceutice. Unele au fost retrase din motive de fabricaţie, altele ţin de politica de marketing a firmelor. Când constată că beneficiile nu sunt substanţiale, pot decide să nu le mai comercializeze o perioadă sau deloc. Decizia de a fi sau nu prezente pe piaţa farmaceutică din România le aparţine lor. Noi nu putem să le influenţăm această decizie, noi doar le autorizăm. Cred că doar o politică mai bună de preţuri le-ar putea influenţa decizia, iar asta ţine de Ministerul Sănătăţii”, a explicat, pentru Crişana, Anca Crupariu, farmacist, purtătorul de cuvânt al Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.

Lista cu medicamentele care lipsesc sau a căror furnizare a fost întreruptă temporar o puteţi descărca de aici.

 

„Noi scriem ce trebuie şi pacientul cumpără ce găseşte!”

 

Faptul că unele medicamente lipsesc este un lucru grav, dar cel puţin la fel de grav este că medicii nu sunt informaţi şi nu ştiu că acestea nu se mai găsesc pe piaţă. Drept urmare, aceştia scriu pe reţete medicamente imposibil de găsit, iar farmaciştii le dau pacienţilor ceea ce cred ei că poate înlocui medicamentul prescris.

„De obicei pacienţii nu se plâng când li se dă altceva decât ce scriem noi pe reţetă şi în cele mai multe situaţii înlocuitorii sunt potriviţi. Este însă adevărat că noi scriem pe reţetă ce trebuie şi pacientul cumpără ce găseşte. Este anormal pentru că farmacistul caută profitul, nu mă refer la cel care a absolvit Farmacie, ci la asistenţii de farmacii şi la patroni. Nu avem controlul pe care ar trebui să-l avem asupra terapiei. Medicamentele au început să lipsească din vară. În special cele ieftine. Unele dintre ele au reapărut în ultimele săptămâni, dar aceste lucruri le aflăm de la pacienţi. Este nevoie de cursuri sau de informări care să fie făcute de producătorii de medicamente pentru a şti ce e nou pe piaţă”, susţine medicul de familie Ramona Oşvat.

Din păcate, este dificil ca producătorii să le prezinte medicilor medicamentele noi fără ca unii „binevoitori” să nu interpreteze că medicul este „cumpărat” de acea firmă.

 

În Franţa, nici paracetamol nu se dă fără reţetă!

 

În alte ţări din Occident, problemele nu se pun aşa. În Franţa, spre exemplu, nimeni nu asociază lucrurile în acest fel.

„Aici doar medicul decide medicamentele pe care le ia pacientul. El este responsabil, nu farmacistul. Dacă un pacient merge la farmacie şi nu găseşte medicamentul prescris, rar dar şi aici se întâmplă acest lucru, farmacistul este obligat să sune medicul. Pe fiecare reţetă scrie „cu acordul telefonic al medicului”. Este drept că în România farmaciile și farmaciștii au prea multă libertate, aici nici paracetamol nu dă farmacistul fără rețetă de la medic, în doza recomandată de medic. În ceea ce priveşte medicamentele noi, despre ele aflăm personal de la reprezentanții medicali sau ni se trimit emailuri cu noutățile. Când se scoate un produs nou pe piață, reprezentanţii laboratoarelor medicale vizitează toți medicii pentru a-i informa sau trimit scrisori sau emailuri. În mod normal există studii solide care atestă calitatea și eficiența lor, făcute înainte de punerea pe piață. ANM-ul de aici nu dă voie să apară ca la piață, tot felul de chestii, doar cu dovezi solide cu studii făcute concomitent în mai multe țări”, povesteşte Simona Oniţa, medic român stabilit în Franţa. 

Deşi nu pare foarte important, faptul că farmacistul cere acordul medicului pentru a înlocui un medicament pe reţeta prescrisă îi dă medicului control asupra terapiei. În România medicul este vinovat dacă un pacient nu se însănătoşeşte chiar dacă farmacistul i-a dat acestuia altceva decât ceea ce era scris pe reţetă.

În concluzie, în România, oamenii bolnavi sunt omorâţi cu zile de un sistem pe care îl plătesc tocmai pentru a le oferi ajutor. Şi cum, vorba lui Dostoievski, suferinţele celorlalţi nu îi vor face niciodată mai înţelepţi, pe cei care au putere de decizie, românii vor mai avea de aşteptat, bolnavi şi cu nervii la pământ, însănătoşirea sistemului.