Îmi iau în serios rolul de "chirurg de presă" - vezi titlul - şi încerc să descifrez haosul fără fisură în care pare să fi plonjat societatea românească. ... Va să zică, mulţumit de ultima reuniune de la Înalta Poartă Europeană, preşedintele Băsescu face, în Parlament, un apel la eficienţă şi luciditate, în politică şi administraţie. Căci, susţine domnia sa, chiar dacă elevul de nota 5-6, adică România, va trece, se pare, clasa, anul viitor cantitatea de civilizaţie care ne cade pe cap (de locuitor) ne va obliga la alte performanţe decât cele de astăzi (adică drumuri, şosele, autostrăzi adevărate, industrii performante, agricultură ecologică şi, înainte de orice, educaţie de calitate, fireşte, europeană). Apel corect, fără îndoială - dar mai putem spera, cei din pluton, care ne facem treaba, că la conducerea plutonului românesc liberalii, democraţii, conservatorii şi UDMR-iştii (na, că nu ştiu cum să le zic, ideologic n-au culoare), pe de o parte, şi politicienii Opoziţiei, pe de altă parte, pot ei duce trena? Sau, altfel spus, are căpitanul de vapor miciman şi timonier pentru a manevra prin apele tulburi ale viitorului? Pentru că, să luăm, de pildă, doar cazul şcolii mioritice. Postul de ministru al Educaţiei a ajuns, de vreo doi ani, un fel de... ţintă de poligon, pe care exersează mai marii Guvernului. Indiferent cine ocupă fotoliul lui Spiru Haret - fie el psihologul Mircea Miclea sau politehnistul Mihail Hărdău - zoaie politice bine ţintite se revarsă din belşug, întreţinute şi de brava noastră presă, constructoare, nu-i aşa, de minunate orizonturi. Profesorii Paloma Petrescu - un excelent secretar de stat, net mai utilă învăţământului românesc decât cei mai mulţi dintre funcţionarii Ministerului Educaţiei şi Cercetării - şi Adrian Stoica au căzut recent victimele unei maşinaţiuni, pusă la cale nu numai de un piţifelnic şi de ziarul lui demascator de adevăruri, dar şi de, probabil, o discretă "coloană a V-a" a unui partid sau a unui ONG de culoare portocalie. Astfel, hotărârea profesorului Hărdău de a nu dezerta de la datorie, chiar şi în condiţiile unui adevărat linşaj guvernamental - mediatic, este demnă de toată stima, aşa că îl asigurăm pe profesorul Mihail Hărdău că suntem alături de domnia sa, ca şi cei 350.000 de dascăli şi cei aproape 4 milioane de elevi şi studenţi români pe care stupida ambuscadă îi condamnă la stres şi... la mai puţină şcoală. Oricum, nici Puterea şi nici mass-media de scandal nu au de câştigat în ochii românilor, din asaltul demolator asupra instituţiei din strada G-ral Berthelot. Sau: "bătălia" Dan Voiculescu-CNSAS, cu o tentativă de tăvălire a preşedintelui Partidului Conservator şi încheiată, în ochii omului simplu, cu o netă victorie a profesorului. Căci, alături de alte milioane de români, economistul Dan Voiculescu a muncit, timp de decenii, pentru un loc mai bun României sub soare şi o viaţă mai uşoară pentru români. După Revoluţia din Decembrie 1989 a intrat în politică, cum mai toţi românii au făcut-o - şi s-a dovedit politician abil şi constructiv. Ceea ce, fireşte, i-a deranjat pe unii, de pildă această "artilerie orange", grupuri uşurele de oameni care cred că doar ei au dreptul la soare, aer, apă şi Putere, alianţe civice şi aşa-zise grupări de dialog social (care, vorba lui Mircea Dinescu, doar cu conturile lui Soros dialogau) reciclate în purtători de cuvânt ai unei neînţelese - de nimeni! - noi ordini sociale. Dar Coaliaţia CNSAS + o parte a Puterii + portocaliii, plecată, cum vă spuneam, la atac, a ratat magnific. Cu două consecinţe ale atacului notabile, trecute în banduliera "adversarului": ameninţarea unei eventuale retrageri de la guvernare a Partidului Conservator le face multor guvernanţi (portocalii sau nu...) părul măciucă; a doua: urmare a tembelei acţiuni a CNSAS şi a mass-media, PC are acum asigurat locul în Parlamentul viitor...