Vasile Voiculescu este unul din rarii scriitori a cărui permanentă grijă a fost aceea de a se pune tot timpul de acord cu propria sa conştiinţă. Misionarismul în care s-a implicat încă de la începutul practicii medicale i-a făcut pe contemporani să-l numească „doctorul fără de arginţi”.

Scrisul său este, pentru cine îl aprofundează, o continuă comunicare cu divinitatea. Asceza din anii prigoanei comuniste, puterea de-a refuza colaborarea l-au ridicat pe înălţimi numai de el cunoscute, în aerul pur şi tare al celor capabili de jertfire. Cred că Voiculescu şi-a răbdat martiriul conştient că într-un fel şi l-a asumat. Cum altfel se explică faptul că vreme de 10 ani îşi scrie capodoperele fără să publice un rând. „Ultimele sonete”, „Nuvelele fantastice”, romanul „Zahei orbul” şi „Poezia religioasă” vor vedea lumina tiparului numai după moartea sa. Vasile Voiculescu a reprezentat în acei ani adevărata rezistenţă scriitoricească. Ar fi putut să le dea ceva, acolo şi închinătorilor la steaua roşie, măcar de teama puşcăriei, măcar din dorinţa de a-şi salva viaţa. Dar nu, el, deşi recunoaşte norii unei noi prigoane ce venise pentru creştini, ca un alt Christ, acceptă în tăcere Crucea mântuitoare. Dacă frica omenească le-a aplecat prea multora grumazul, cineva trebuia să salveze onoarea breslei. El a fost alesul şi poate pentru că Dumnezeu l-a iubit cel mai mult i-a pus pe umeri cea mai grea Cruce. A primit-o fără răzvrătire!

La cei 74 de ani, câţi avea la data arestării, era greu de crezut că va supravieţui cumplitului regim penitenciar şi durităţii anchetelor. Cel mai paşnic, cel mai blând, cel mai iubitor de Neam şi Ţară dintre fiii acestui popor a fost etichetat „duşman al poporului”, arestat şi condamnat la ani de grea detenţie, ispăşiţi în închisorile Aiudului şi Jilavei, întrerupându-se brutal şi pentru totdeauna fluxul genialelor creaţii voiculesciene.

Cu sănătatea iremediabil distrusă, va fi eliberat pe 2 mai 1962. Un an mai târziu (26 aprilie 1963) se stinge din viaţa aceasta pământeană, trecând în Duhul eternității, se arată într-un comunicat semnat de Sabina Măduţă, Membră a Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România, a Uniunii Ziariștilor Profesioniști și a Cenaclului ,,Vasile Voiculescu” din Oradea.