Centrul pentru cercetarea istoriei evreilor Eva Heyman a organizat miercuri, 18 octombrie, pentru prima dată în Oradea, o manifestare ştiinţifică pe tema celor două ghetouri care au existat pe teritoriul bihorean. Accentul a fost pus pe Ghetoul Mare, din zona actualei străzi Mihai Viteazu.

Organizatorul principal al evenimentului a fost istoricul Antonio Faur. Alături de el au stat Titus Bădic, doctorand în istorie, Cristian Bălaj, Radu Romînaşu, Diana Iancu, şi Bodo Edith. Înainte de prezentarea lucrărilor ştiinţifice, istoricul Antonio Faur a vorbit despre cele două ghetouri din Oradea, cel mare, aflat în preajma Sinagogii Ortodoxe, dar şi cel mic, care funcţiona în zona actualei Pieţe a Cazărmii. Istoricul a arătat că în ghetoul mic au fost aduşi 8.000 de evrei din judeţul Bihor, în timp ce ghetoul mare a fost adresat evreilor din Oradea. Demn de subliniat este faptul că aproximativ 30.000 de evrei locuiau în Oradea în acea perioadă, evreii fiind cei care de fapt şi-au lăsat amprenta asupra oraşului cu care astăzi ne mândrim. Majoritatea clădirilor de patrimoniu au fost construite de arhitecţi evrei, au fost finanţate de evrei sau au aparţinut evreilor. Dacă în perioada comunistă nu s-au putut realiza documentări şi conferinţe ştiinţifice pe această temă, astăzi, aşa cum a subliniat şi istoricul Viorel Faur, este necesar ca istoricii să scoată la lumină dovezi şi documente, iar tinerii trebuie să afle ce a însemnat Holocaustul.

În 1944, când Oradea se afla sub ocupaţie hortistă, în luna aprilie a demarat construcţia celor două ghetouri provizorii. De asemenea, deportarea evreilor a fost decisă deşi  războiul era pe sfârşite, iar înfrângerea Germaniei naziste era doar o chestiune de timp. Aşa cum au arătat comunicările ştiinţifice, ghetoul din zona străzii Mihai Viteazul a fost considerat cel mai mare ghetou în aer liber din Europa. Înainte de a fi deportaţi, evreii au trecut prin umilinţe şi chinuri. Cei înstăriţi au fost torturaţi pentru a spune unde au ascuns bani sau bijuteri, cei care au încercat să fugă au fost împuşcaţi, au fost înfometaţi şi puşi să trăiască în condiţii mizere, parte din ei alegând sinuciderea sau murind în urma schinguirilor. Majoritatea însă au supravieţuit ghetoului pentru a ajunge mai apoi transportaţi în vagoane de marfă, la Auschwitz.

Lucrările documentate pe această temă au fost: Titus Bădic (Deciziile pentru înfiinţarea ghetourilor din Transilvania de Nord, martie-aprilie 1944), Cristian Balaj (Contribuţia istoricului Oliver Lustig la cunoaşterea tragediei evreilor ghetoizaţi în lunile mai-iunie 1944), Radu Romînaşu (Ghetoul din Oradea - o autentică anticameră a morţii), Diana Iancu (Reprezentanţii autorităţilor administrative şi jandarmereşti care au organizat şi controlat ghetoizarea evreilor din Oradea - în faşa Tribunalului Poporului, 1946), Antonio Faur (Tentative de evadare ale evreilor din ghetoul orădean şi acţiuni de salvare ale acestora), Bodo Edith (Memorialistica ghetoului din Oradea).

Evenimentul a fost organizat de Centrul pentru cercetarea istoriei evreilor „Eva Heyman”, din cadrul Universității din Oradea, împreună cu Asociația Culturală „Crișana”, Fundaţia pentru Protejarea Monumentelor Istorice Bihor, Federația Comunităților Evreiești din România, Comunitatea Evreilor din Oradea - Centrul Comunitar Evreiesc, J.D.C., Muzeul Cetății și Orașului Oradea.