Cel mai des folosit cuvânt săptămâna aceasta este, probabil, „final"-. Pentru unii este finalul şcolii generale, pentru alţii finalul liceului sau pentru restul pur şi simplu finalul unui an şcolar.
Acest mare final este impărţit în trei părţi: prima parte este cea în care toată lumea se bucură de încheierea unui an greu, a doua parte este cea în care lumea devine melancolică, întrucât final înseamnă, pe de o parte, despărţire de persoanele dragi, şi partea finală, stresul!
Ca de obicei, partea cea mai neplăcută este cea mai lungă. Cel puţin la noi, stresul se simte din plin de vreo două săptămâni de zile. Totul este într-o dezordine completă, nimeni nu ştie pe unde să o apuce, nimic nu iese cum ar trebui!
Marţi a avut loc festivitatea pentru olimpici, miercuri examenul Cambridge, joi festivitatea de premiere, deci toată săptămâna a fost caracterizată de un haos total.
Ca de obicei, profesorii neavând timp să ne dea note pe parcursul unui semestru întreg, s-au gândit să ne evalueze în final, cănd randamentul nostru este cel mai scăzut. Deci mediile noastre au reprezentat nişte surprize, pe care, normal, noi le-am aflat ultimii...
La toate acestea se adaugă şi faptul că şcoala se află în apogeul renovării, deci sunt zile în care nici măcar nu ştim în ce sală de clasa ne vom ţine orele. Parca toate lucrurile ar fi fost lăsate pe ultima sută de metri!
Dar cum orice sfărşit inseamnă un nou început, nu putem decât să sperăm ca măcar începutul să fie unul reuşit, dacă finalul tot a ieşit aiurea...