Intensificarea acţiunilor islamice iraniene din Albania şi Kosovo s-a produs după anul 1994 şi după întâlnirea grupului D8 a statelor islamice de la Istanbul din 1996. S-a decis ajutorarea fraţilor din Balcani prin orice mijloace, chiar militare, bineînţeles prin intermediul luptătorilor mujahedini şi a teroriştilor islamici. Zona balcanică au fost alesă astfel drept avanpostul islamului în Europa, iar Italia - bază de comandă pentru organizarea şi direcţionara fondurilor forţelor extremiste islamice. Teheranul a început să deschidă baze de recrutare şi antrenament în Albania, cele mai importante fiind şi cartierele generale ale unităţilor armatei albaneze şi ale poliţiei. Bazele au fost plasate în zone muntoase greu accesibile din nordul ţării, iar combatanţii, după un scurt stagiu, erau trimişi direct în Kosovo, iar cei mai buni dintre ei erau direcţionaţi spre celule teroriste care activau în Europa de Vest, unde se dădeau a fi refugiaţi. Profitând de tendinţele secesioniste ale Republicilor iugoslave, etnicii albanezi au adoptat în 1990 Constituţia Republicii Kosovo, alegând, de asemenea, un preşedinte şi un guvern.
A urmat o campanie intensă de înarmare a forţelor UCK şi s-a descoperit că Armata de eliberare din Kosovo avea baze logistice de sprijin în toată Europa şi mai ales în Elveţia, unde existau peste 25 de filiale. Au fost descoperite conturi ale UCK în state precum Norvegia, Suedia, Danemarca şi Germania. Nu trebuie lăsate la o parte nici manifestaţiile de susţinere a UCK de pe teritoriul Elveţiei, unde numărul imigranţilor kosovari este destul de mare. În perioada următoare, UCK a achiziţionat armament din ce în ce mai performant de la automate până la lansatoare de rachete şi chiar tancuri. În Kosovo au ajuns şi arme de provenienţă americană şi israeliană, care au intrat în provincie din Turcia via Bulgaria şi Grecia. Majoritatea acestor arme au fost achiziţionate cu bani provenind din comerţul ilicit cu droguri, în cadrul căruia albanezii s-au descurcat mai tot mereu cu brio. Se suspectează că numai din Albania au fost direcţionate spre Kosovo cantităţi impresionante de armament, cifrele oficiale estimând peste 650.000 de arme, 20.000 tone exploziv şi 1,5 miliarde de grenade şi cartuşe.
Dacă acum lucrurile s-au mai calmat, foştii lideri UCK sunt la putere în Kosovo, iar în opinia majorităţii, naţiunea albaneză include nu numai Albania, ci şi Kosovo, precum şi Macedonia, unde există un număr mare de etnici albanezi.
Rămâne de văzut dacă proclamarea independenţei Kosovo va tensiona situaţia din Balcani şi mai mult decât este în prezent.