Adolf Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889, în Braunau am Inn, în partea de vest a Imperiului Austro-Ungar. Tatăl său, Alois Schicklgruber, era funcţionar vamal şi lucra la frontiera dintre Germania şi Austria, aproape de Braunau.
A circulat zvonul potrivit căruia Alois ar fi fost fiul natural al negustorului înstărit Frankenberger (din Graz), în slujba căruia muncea mama sa, Anna-Maria Hiedler. Însă acest zvon a fost infirmat. Nu au fost găsite documente care să ateste existenţa respectivului comerciant, nici că mama lui Hitler ar fi lucrat în Graz în acea perioadă. După toate probabilităţile, zvonul a fost lansat de guvernatorul general nazist al Poloniei, Hans Frank. Alois şi-a schimbat numele în Hitler, după numele de fată al bunicii, Hüttler, cât şi după numele tatălui său vitreg, Johann-Georg Hiedler - toate trei fiind variante ale aceluiaşi nume de familie, oscilaţiile ortografice fiind puse pe seama notarilor. Schimbarea numelui de familie a fost întărită de împrejurarea că, la un moment dat, Johann-Nepomuk Hiedler, fratele mai tânăr al tatălui vitreg, a recunoscut testamentar că el era, de fapt, tatăl lui Alois Schicklgruber. A treia soţie a lui Alois a fost Klara Pölzl, o nepoată a lui de gradul doi, ceea ce a dus la contradicţii în Vatican. Din aceasta căsătorie au rezultat şase copii, dintre care au supravieţuit numai Adolf şi Paula (n. în 1893), ceilalţi murind de difterie.
Copilărie chinuită
Copilăria viitorului dictator nu a fost deloc uşoară, fiind bătut şi lovit fără milă de tatăl său. Deseori Klara intervenea să îşi apere copilul de lovituri, dar era şi ea bătută. Adolf a fost traumatizat de loviturile şi injuriile ce erau la ordinea zilei. În şcoala primară a fost un elev bun. Însă la gimnaziu, în Linz, nu s-a remarcat. Potrivit dascălilor lui, a fost "un elev inteligent, dar fără nicio dorinţă de muncă". Nu îi plăceau ştiinţele naturale şi matematica, era înclinat mai mult către artă. În 1907, la 18 ani, Adolf avea ambiţii să devină un pictor cunoscut, ca marii lui idoli. După moartea părinţilor, s-a mutat, în 1907, la Viena, unde a încercat să se înscrie la Academia de Arte Frumoase, dar nu a reuşit să treacă examenele de admitere. Moartea mamei sale (21 decembrie 1907) l-a marcat mult. După cum afirma el însuşi, „Klara Hitler a fost singura femeie pe care am fost în stare să o iubesc". Dovada poate fi un poem scris în memoria mamei sale. Timp de şase ani a dus o viaţă mizeră în cele mai sărace cartiere ale oraşului, singura sursă de venit fiindu-i ilustratele cu diferite clădiri din Viena, pe care le picta şi le vindea în cafenele.
Precursorii ideologiei antisemite
La Viena a aflat de concepţiile pe care avea să le pună în aplicare după ce a devenit cancelar al Germaniei. Printre precursorii ideologici, autori ai unor teorii şi discursuri şovine, antisemite, rasiste care l-au influenţat au fost ideologul antisemit, rasist, ocultist şi escroc Jörg Lanz von Liebenfels, cavalerul Georg Ritter von Schönerer, liderul „Mişcării Pangermane" (Alldeutsche Bewegung sau Alldeutscher Verband), o grupare politică naţionalist-şovină, şi primarul Vienei, Karl Lueger, fondatorul unui partid creştin de orientare virulent antisemită. Exasperat de ceea ce el, Hitler, percepea a vedea în Viena o „babilonie de rase", a plecat, în mai 1914, în Germania, la München, într-un oraş apreciat de el ca oraş „cu adevărat german". După izbucnirea Primului Război Mondial, s-a înrolat voluntar în armata germană (în Austria nu fusese acceptat pentru satisfacerea stagiului militar pe motiv de debilitate fizică). Pe front a fost decorat cu Crucea de Fier clasa I pentru capturarea unor soldaţi englezi. Sfârşitul războiului l-a surprins într-un spital, rănit în urma unui atac englez cu gaze de luptă.
Înregimentarea politică a lui Hitler
După război, Hitler şi-a schiţat în minte ceea ce urma să devină naţional-socialismul. O gândire bazată pe un antisemitism feroce şi o concepţie rasistă despre societate şi valorilor ei (Volksgemeinschaft, "comunitatea etnică"). În 1919, era agent al Departamentului politic al armatei bavareze, din însărcinarea căruia a intrat în contact cu o formaţiune politică radicală, dar obscură, Partidul Muncitoresc German (Deutsche Arbeiterpartei, abreviat DAP). Partidul era, în ciuda numelui, nu de stânga, ci de extremă dreapta, ultranaţionalist, antisemitist şi anticapitalist. Hitler s-a înregimentat politic, devenind după câteva zile membru al comitetului executiv. Energia şi talentul său oratoric l-au impus, încât Hitler, alături de fondatorul partidului, Anton Drexler, a formulat programul politic în februarie 1920. A fost decisă totodată adoptarea unui nume nou: Partidului Muncitoresc Naţional-Socialist German (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, abreviat NSDAP). Astfel, s-a deschis drumul ascensiunii spre putere al lui Hitler.
Ideologia naţional-socialismului


Ideologia nazismului nu s-a bazat iniţial pe idei preluate de la unii teoreticieni rasişti, care, la sfârşitul secolului al XIX-lea, lansaseră concepte noi ca: rasa ariană, puritatea rasei. Conform acelor concepţii, omenirea ar fi fost alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor, iar viaţa nu reprezenta altceva decât „supravieţuirea adaptabililor". Poporul german era considerat superior, parte din „rasa ariană", şi îi revenea sarcina de a menţine puritatea rasei şi de a subordona rasele inferioare evreii, ţiganii, slavii şi rasele de culoare. Hitler considera comunitatea evreiască drept un cancer care distrugea trupul Germaniei. Hitler era convins că „alterarea sângelui şi deteriorarea rasei reprezintă singurele cauze care explică declinul civilizaţiilor străvechi. Niciodată războiul nu a ruinat naţiunile. În această lume oricine nu este de origine sănătoasă poate fi considerat pleavă". (va urma)