Într-adevăr, vremurile s-au schimbat. Au început să apară mai multe opţiuni, mai multe şanse să izbuteşti în viaţă, să devii... însă, se pune problema: "Ce să devii, când toate locurile sunt deja ocupate de alţii, când totul e deja plătit, rezervat. De aceea, probabil, tineretul nu ştie care e calea ce bună, nu o vede, deoarece e umbrită de alţii, de carduri, cecuri. Din păcate, inteligenţa nu mai e la mare preţ... Asadar, nu prea se pune accentul pe cunoştinţele tale, pe ceea ce ar fi trebuit să "aduni" de-a lungul anilor, să ai astfel şansa de a progresa, de a "deveni". Cum spuneam ,"să devii" poţi doar urmând o facultate, unde să-ţi aprofundezi şi să-ţi sistematizezi informaţiile adunate în anii liceului, să-ţi dezvolţi talentul, eventual, să înveţi cum ai putea să-ţi ajuţi mai bine aproapele. Însă, nu întotdeauna e aşa. Nu ai posibilitatea de a urma ceea ce vrei, nu ai, poate, timpul, banii necesari, dar, de cele mai multe ori, nu ai acordul celor care ar urma să te întreţină în anii studenţiei, parinţii. E şi mai grav dacă ei îţi impun să urmezi aceeaşi facultate pe care au urmat-o şi ei sau au avut de gând să o urmeze. Dar, trebuie să fim atenţi la această decizie, decizie care poate fi începutul unei vieţi pline de succes sau începutul "haosului", situaţie destul de des întâlnită la oamenii care trăiesc o altă viaţă, o viaţă impusă de propria familie, care crede că "ăsta trebuie să fie visul tău, asta e cea mai bună alegere". Opinia celor din jurul nostru ne influenţează şi, în acelasi timp, ne coordonează existenţa, noi depinzând de ei, iar ei de noi. Noi, tinerii, facem deseori greşeala de a-i pune pe ei pe primul loc în "lista noastră" de planuri de viitor, de a le face pe plac, de a uita să fim fericiţi şi mai ales împliniţi profesional. "Profesia" e cuvântul pe care încercăm să-l "atingem", să avem posibilitatea să vorbim despre meseria pe care o practicăm, fără inhibiţii. Nimeni, însă, nu-i "avertizează" pe tineri desre şanse sau neşanse în viaţă, de multe ori, nici parinţii nu ne încurajează în drumul acesta, uneori, anevoios, dar, în aceeaşi masură, extrem de "profitabil", dacă ştim cum să tragem foloasele de pe urma trudei noastre, pentru care e nevoie de luptă, chiar cu parinţii... Viaţa de după liceu nu e a parinţilor, e deja viaţa "noilor parinţi ai propriei noastre vieţi"...