Da’ şpionii un’ se duc, când se duc? Cum unde?! În politică, în afaceri, chiar şi în presă, dar aici e mai nasol, că e foame mare. De obicei, spionii ajung mai ales în politică. Iar episodul cu spionarea şefei DNA de nişte foşti agenţi ai Mossad, prinşi ca nişte fraieri cu pantalonii în vine, pare o poveste de cancan.

Iată că procurorii noştri antimafia au reuşit ce puţine alte servicii ale lumi se pot lăuda: au băgat după gratii doi ofiţeri de informaţii, pensionari e drept, ai unuia dintre cele mai temute servicii secrete din lume. Motivul arestării, spionarea şi încercarea de intimidare a şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi. Firma pentru care lucrau cei doi a oferit un alibi de tot râsul: cei doi derulau o investigaţie privată cu privire la fapte de corupţie din Guvern. Ha! Şi cui vroiau să raporteze aceste fapte de corupţiei? Şefei DNA pe care o spionau?! Povestea e cusută cu aţă albă şi plesneşte pe la toate încheieturile. Interesant de aflat ar fi cine a angajat firma respectivă, Black Cube, specializată în culegere de informaţii despre persoane sus puse, oficiali de stat etc. Ei, şi aici revenim pe terenul doamnei Kovesi şi al nostru, atât de familiar – corupţia. Posibilii angajatori sunt la tot pasul, în Parlament, în lumea afacerilor cu statul, a retrocedărilor penale, a mogulilor tv cu probleme de libertate etc. Aproape că aş paria că angajatorul sau angajatorii (poate au pus mână de la mână, deoarece o astfel de operaţiune şi astfel de mercenari nu sunt ieftini deloc) au un dosărel de corupţie care le poate aduce câţiva anişori într-unul dintre stabilimentele răcoroase şi extrem de pline ale patriei.

Fâsâirea operaţiunii de filare şi intimidare pare să indice faptul că executanţii au fost nişte ageamii, iar „ai noştri” pur şi simplu mai deştepţi. Putem mirosi şi implicarea băieţilor noştri cu ochi albaştri, însă o ciocnire frontală cu serviciul secret israelian nu îşi doreşte nimeni acum. În lumea serviciilor secrete se ştie că ieşirea la pensie nu înseamnă mai nimic şi că doar ieşirea din lume cu picioarele înainte înseamnă şi părăsirea definitivă a postului. Deci, arestarea unor agenţi pensionari poate fi la fel de periculoasă ca deconspirarea unei acţiuni a unui serviciu prieten pe teritoriul tău. Astfel de lucruri se reglează în tăcere, nu cu ditamai tărăboiul de presă. În aceste vremuri, când serviciile de informaţii europene transpiră instant când aud în căşti o simplă petardă detonată de un ştrengar, tot staff-ul de intelligence al coanei Europa îşi doreşte prietenia Mossadului. Pentru că este singurul serviciu de informaţii care a penetrat demult şi bine întreaga lume arabă învecinată şi ostilă, ba pe alocuri reuşeşte să aplice cu succes străvechiul divide et impera. Chiar dacă la nivel oficial serviciile secrete româneşti şi israeliene împart aceeaşi tabără, în cuibarul păsăroiului american cu steluţe pe drapel, în lumea de azi toată lumea spionează pe toată lumea. Globalizarea presupune în economie o competiţie sufocantă, societăţile interacţionează uneori cu scântei, sistemele legale tind să se uniformizeze, criminalitatea traversează uşor graniţele şi capătă deprinderi noi. Informaţia circulă cu viteza internetului şi cei care o anticipează sau o manevrează sunt cu adevărat puternici. Pentru că dacă eşti dezinformat sau prost informat, vei acţiona în direcţia în care doresc păpuşarii. Este un paradox al societăţii moderne netocratice – ai pretutindeni acces la informaţie, dar cei care controlează reţelele interactive deţin puterea deoarece livrează, manipluează şi modelează informaţia. Revenind la cazul nostru de spionită putem să ne imaginăm că a fost un episod de modelare a informaţiei, după interesul fiecărei părţi. Un lucru rămâne însă cert: orice tentativă de intimidare, spionare a unui oficial de stat trebuie să genereze acţiunea de protecţie şi securizare a statului. Altfel plătim degeaba privilegiul de a trăi într-o ţară aflată la cheremul tâlharilor...