A trecut exact o săptămână de la măcelul din Bruxelles, iar elita conducătoare a bătrânului continent rămâne paralizată în şoşoni. În afara unor lacrimi de crocodil şi a unui şuvoi de cuvinte patetice goale, komisarii noştri europeni rămân nişte birocraţi extrem de bine plătiţi, dar desprinşi total de realitate.

 

I-am auzit în clipele teribile ale atentatelor de la Paris şi Bruxelles că nu vor ceda în faţa terorismului. Au făcut apel la solidaritate, şi-au scris demisii pe genunchi în numele onoarei, dar nu şi-au asumat nicio responsabilitate. Vor rămâne mai departe la volanul unei Uniuni Europene care scârţâie din toate încheieturile. Mulţimile se vor aduna din nou şi vor depune râuri de flori şi lumânări, vor cânta ofilit în stilul flower power, vor sherui pe reţele de socializare la nesfâşit „Je suis idiot” şi vor cădea victimă următorului islamist care se va arunca în aer în numele jihadului. Nu mai sunt în stare să privească realitatea în faţă, deja le-a căzut burka peste ochi. Ticălos de naivi, ne pun aceeaşi placă: teroriştii provin din câteva minuscule medii infracţionale pe care, de-a lungul timpului, nu am reuşit să le integrăm. Pe când ei, teroriştii, se detonează în numele unei religii pervertite în ideologie, o ideologie care a ocupat un teritoriu în Siria şi Irak şi care are armată, poartă războaie şi taie capete pe unde apucă. Un cancer care produce pe bandă rulantă martiri îndoctrinaţi, iar voluntari care i se alătură provin şi din Europa tolerantă şi total eşuată în multiculturalismul predicat de decenii. Uniunea Europeană şi Spaţiul Schengen par că se vor pulveriza sub presiunea centurilor cu explozibil şi a gloanţelor jihadiste, dar miza o reprezintă acum însăşi Europa. Nu trebuie să ne sfiim să o spunem deschis, poate că ne vor auzi şi „corecţii politic” care ne conduc. Miza este Europa creştină, a libertăţilor câştigate în secole de zbucium, a alfabetului latin, patria codurilor de legi din întreaga lume, a umanismului, a egalităţii de şanse, a educaţiei. Ce au învăţat sau cu ce au rămas din creştinism aceşti lideri care deschid inconştient uşa Europei? Că trebuie să întoarcă şi celălalt obraz? Răspunsul îl au de acum două milenii de la Răstignitul cel Viu, dar l-au uitat: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui” – Iisus Hristos (Matei 12; 25). Dacă ar privi realitatea în faţă, ar şti că trebuie pacificate cu forţa zonele de conflict, nesfârşite rezervoare de azilanţi; că trebuie blocate mările pe care sosesc refugiaţi, dar şi terorişti în blană de oaie; că trebuie pus lacăt pe gurile ce laudă atacurile teroriste şi îi transformă în martiri pe asasini; că poţi primi pe un nefericit bătut de soartă în casa ta, până se pune pe picioare, dar ai dreptul să îi ceri să-ţi respecte casa, masa, nevasta, copiii şi icoanele de pe pereţi. Dar nu fac asta, dimpotrivă. Dezbină în numele democraţiei. Europenii care ies în stradă şi le strigă în faţă realitatea sunt automat catalogaţi rasişti sau extremişti, iar celor care au opinii critice la adresa politicilor UE li se dă răspunsul standard că fac jocul lui Putin, al Rusiei, care a deschis cu bombe robinetul migranţilor. Al Rusiei care se răzbună pentru sancţiunile economice impuse la comanda marelui protector al UE, Statele Unite. Păi, dacă UE a ajuns o victimă sigură, oare nu e vina celor care o conduc? Europa slabă nu este oare rodul deciziilor politice ale liderilor ei? Apropo de marele protector, America are acum alte priorităţi şi nu a ascuns acest lucru niciodată. Vrea să ţină în chingi situaţia din Extremul Orient, unde China cam face cărţile şi începe să calce pe interesele SUA şi ale Japoniei. Şi cum Obama e pe final de mandat, cu ce şi-l poate el asezona mai bine decât cu o vizită de împăcare la fraţii comunişti din Cuba, sau cu un tango bine lucrat în Argentina...

Europa se află la o răscruce unde pândeşte războiul şi nu trebuie să uite că are de dus în spate o cruce pe care, la nevoie, trebuie să o apere cu sabia.