Absolvent al Liceului de Muzică George Enescu şi al Conservatorului bucureştean cu acelaşi nume, Ciprian Marinescu a plecat din România, la 27 de ani, într-o vacanţă. A fost o vacanţă petrecută în Japonia, din care nu s-a mai întors pe meleaguri natale decât în scurte vizite, în cadrul unor proiecte muzicale.

În Oradea vine de şase ani consecutiv, chiar dacă, la prima vedere nu-l leagă nimic de urbea de pe Criş. Violonisul şi dirijorul Marinescu este cel care a propus şi a pus bazele Festivalului Primăverii, un proiect născut din şi cu multă pasiune.

R. Când şi cum aţi plecat din România în Japonia?

C. M. Eram înt-o vacanţă de vară şi întâmplarea a făcut să fie prima vacanţă în care iau vioara cu mine. Nu obişnuiam să plec cu instrumentul, dar când m-am dus în Japonia, am luat-o. Eram în Osaka şi am auzit că se organizează un concurs pentru o orchestră. M-am prezentat şi am luat concursul. La vremea respectivă se numea Osaka Simfonic Orchestra. După un timp am reuşit să înfiinţez o orchestră, cu cei mai buni instrumentişti din Tokyo, din Osaka, chiar şi din Europa. Am orchestra mea, ai cărei muzicieni i-am adus şi la Oradea acum doi ani.

R. Aţi lucrat cu artiştii români şi cu cei japonezi. Care sunt diferenţele pe care le-aţi observat?

C.M. Este o diferenţă de educaţie şi de mentalitate, dar şi de oameni. Noi suntem un popor foarte talentat, plin de iubire, dar nu ştim să ne folosim talentul. Japonezii nu sunt la fel de talentaţi dar sunt disciplinaţi, muncitori, studiază mult, sunt tenace. În Oradea spre exemplu, muzicienii din orchestră sunt foarte buni. Vin la repetiţii pregătiţi, sunt receptivi. Dacă mergi spre sudul României, oamenii nu vin la fel de studiaţi la repetiţii. Dar compensează prin talent până la concert.

R. Cum este publicul japonez prin comparaţie? Mai receptiv? Mai educat?

C. M. Spectatorii japonezi sunt foarte educaţi şi sunt puţin răi. Este foarte greu să-i câştigi. Acolo sunt zeci de orchestre, au de unde alege. Dacă nu le place ceva, nu vin.

R. Cum a pornit proiectul Festivalul Primăverii şi de ce în Oradea ?

C.M. Am venit în Oradea acum şapte ani cu un elev de-al meu. Am comunicat foare bine cu conducerea instituţiei, cu orchestra. Mi-a plăcut oraşul, mi-a plăcut publicul. Cu Adalbert Todor am rămas în relaţii foarte bune.

R. Şi v-aţi gândit să faceţi un festival din prietenie?

C. M. Da! Contează foarte mult să comunici bine, să existe compatibilitate şi eu asta am găsit în Filarmonica din Oradea. Sper ca acest festival să dureze. Este greu să faci ceva de bun-simţ care să dureze. Să strici e mai uşor.

R. Ideea de a veni la Oradea în concerte a fost bine primită de soliştii japonezi?

C. M. Au fost entuziasmaţi. În cadrul festivalului avem două feluri de concerte. Concertele de marţea, camerale, în care cântă tinerii, şi cele de joia în care vin solişti şi dirijori consacraţi. Eu aduc la Oradea elevi sau foşti elevi de ai mei care sunt foarte talentaţi, sunt cei mai buni, nu-mi permit altfel. Tinerii merită o şansă, merită promovare. Am adus şi tineri din România în acest festival, nu doar japonezi. La concertele de joia, aduc în festival muzicieni de calibru. Spre exemplu în 31 martie, concertul simfonic va fi dirijat de Ondrej Vrabec (Cehia). Solistă va fi Haruna Hosokawa. Are 18 ani, dar vă garantez că în toată România nu veţi găsi un solist de vârsta ei care să cânte aşa de bine.

R. Cum a primit publicul orădean Festivalul Primăverii? Cum se simte de pe scenă?

C. M. Oradea are un public foarte receptiv, care se bucură de muzică. Un public care atunci când aplaudă, în crescendo, aduce o mare satisfacţie soliştilor şi dirijorului.

R. Nu este la fel peste tot?

C. M. Nu. Orădenii sunt chiar deosebiţi, sunt un public cald, sunt un public pentru care cântăm cu mare plăcere.

Cea de-a VI-a ediţie a Festivalului Primăverii a debutat marţi, 21 martie şi continuă până în 31 martie, printr-o serie de concerte. Următorul spectacol va avea loc joi, 24 martie, de la ora 19.00 şi cuprinde: L.v. Beethoven, Concert nr. 1 pentru pian şi orchestră în Do major, op. 15 şi W. A. Mozart, Requiem.