După multe decenii de conflicte şi confruntări sângeroase, marile puteri ale lumii şi în special Washingtonul, prin vocea preşedintelui Statelor Unite, George Bush, par a fi ajuns la concluzia că inevitabilul nu mai poate fi amânat. E timpul ca statul palestinian să fie înfiinţat.

Odată cu formarea statului palestinian, suferinţele palestinienilor, necazurile israelienilor, cheltuielile financiare imense şi ura tot mai accentuată din Orientul Mijlociu ar putea ajunge la un final. Secretarul de Stat american Condolezza Rice a făcut paşi spre acest deziderat prin desele ei călătorii în Orientul Mijlociu. Nu poate fi contestat faptul că din mai multe colţuri ale Orientului - mai ales din Arabia Saudită şi Egipt, se fac eforturi mari pentru înfăptuirea acestui eveniment istoric. Din Ramallah, Fatah are destulă putere să negocieze în aceste momente înfiinţarea statului Palestina. În ceea ce priveşte partea israeliană, premierul Ehud Olmert care este destul de nepopular are puterea ca să pună capăt neînţelegerilor israeliano-palestiniene. Şi pare decis să facă acest lucru, mai ales că a vizitat Ierihonul, fiind pentru prima oară de la reizbucnirea Intifadei, în 2000, când un premier israelian duce tratative pe pământ palestinian. Olmert a declarat de faţă cu Abu Mazen că are speranţa ca în curând să aibă loc discuţii pentru înfiinţarea statului Palestina. În acest sens, primul-ministru israelian doreşte semnarea cât mai curând a unui Tratat de principii existând în acest sens trei chestiuni importante: graniţele viitorului stat Palestina, reîntoarcerea refugiaţilor palestinieni la casele lor şi statutul oraşului Ierusalim. Din capitalele europene, de la Washington, din palatele şeicilor arabi şi chiar de la Moscova vin tot felul de propuneri pentru soluţionarea crizei. În ceea ce priveşte graniţele viitoarei Palestine, se pare că Ehud Olmert este înclinat să accepte ca noul stat să cuprindă întreaga Cisiordanie. Mai mult ca sigur că cele două enclave evreieşti unde trăiesc aproximativ 250.000 de israelieni, vor fi alipite Israelului, urmând ca Palestina să primească un teritoriu echivalent care probabil va cuprinde sate şi oraşe populate de palestinieni care deţin cetăţenia israeliană. Totodată, refugiaţilor palestinieni li se vor recunoaşte drepturile dar probabil nu li se va acorda dreptul de a reveni în Israel. Va avea întâietate principiul reunirii famililor, iar restul vor primi mai mult ca sigur despăgubiri. În ceea ce priveşte chestiunea Ierusalimului, există un plan conform căruia cele trei religii: mozaismul, creştinismul şi islamul vor avea drepturi egale în ceea ce priveşte administrarea locurilor sfinte. Nu este îndrăzneţ să spunem că Ierusalimul de Est, dominat de arabi, ar putea să devină capitala preconizatului stat palestinian.