În orice joc se presupune că sunt anumite reguli. Cine se joacă acceptă mai întâi regulile impuse de joc. O societate care nu-și acceptă regulile este alcătuită din oameni nemulțumiți, iar schimbarea societății respective ar provocă nesiguranță membrilor ei. Cu toate acestea, nu sunt reguli clare, iar pe continent se dorește o schimbare. 

 

Copiii trebuie să-și cunoască jocul, ca să se poată bucura de el. Dacă nu le place jocul sau nu-i înțeleg regulile, aleg să se distreze altfel. Acel joc nu mai pare atractiv, pentru că nu știu cum i-ar putea distra. Adulții se joacă cu seriozitate, indiferent dacă știu sau nu regulile jocului. Inventează reguli din mers, teoretizează și găsesc mereu idei noi. Indiferent cât ar progresa, jocul lor devine confuz și nemulțumitor, pentru că acum urmează regulile lor, iar ei nu sunt perfecți. Ba, chiar renunță la joc, dacă li se pare că a devenit prea dificil și nu se mai distrează suficient. Adulții trăiesc în grupuri, comunități sau în societăți, care funcționează corect, dacă urmează și acceptă anumite reguli clare. Cei care preferă să trăiască fără reguli aleg jungla sau insulele izolate. Există și varianta intermediară, în care nimic nu este clar, deși există reguli. Din acest punct de vedere suntem intermediari.

Într-o societate fără reguli clare, o chestiune simplă, precum plagiatul, este analizată și reanalizată de vreo patru ani încoace, fără să se ajungă la vreun rezultat concret. Este tipic la intermediari. S-au inventat comisii și paracomisii de analiză a plagiatului din lucrarea de doctorat a fostului premier, iar acum s-a depistat un alt furt de idei la un primar de sector din Capitală, care și-a recunoscut public vina. Poate se urmărește devalorizarea sistematică a titlurilor de doctorat acordate în țară, căci se doresc alte reguli de joc. O societate funcționează, dacă-și acceptă regulile. O societate intermediară funcționează după reguli neclare, de aceea provoacă în interiorul ei frustrări și neîncredere. Pur și simplu, membrii unei societăți intermediare consideră că s-a pornit din start pe un drum greșit și că se poate critica orice. De aceea, unii membri își propun reguli noi de joc și își caută notoritatea, ca să își confirme că au procedat cum se cuvine. Societatea intermediară nu funcționează corect și e plină de neîncredere. Oare ce s-ar putea face cu banii adunați la buget și pe ce s-ar putea cheltui? De ce nu se face public inventarul cifrelor cu banii strânși la buget? Democrația face orice regulă prin reprezentanții ei, pentru că poporul decide și ar trebui să știe ce se întâmplă. Cu toate acestea, Sănătatea și Educația poporului nu sunt prioritare, căci nu există vreo regulă clară, în acest sens. 

Șefii apărării continentului european au spus, după evenimentele de la Varșovia, că mobilitatea rapidă a populației s-ar putea realiza cu ajutorul noilor tehnologii și că, astfel, s-ar rezolva în mare parte problema deplasării la un loc de muncă. Astfel, îmbătrânirea populației n-ar mai afecta pe nimeni, iar migrația ar căpăta alte nuanțe și nu s-ar mai asocia doar cu creșterea terorismului. Se știe și că reducerea și îngrădirea drepturilor și libertăților civile nu ar duce imediat la creșterea securității colective. Deci jocul deplasării rapide s-ar putea aplica în viitorul apropiat. Doar că schimbarea unei societăți ar presupune din start alte reguli, adică ar crește neliniștea populației și riscul de protecție a unui individ. Pe alte continente se vând constituțional arme ușoare populației, ca să îndrepte eventualele reguli impuse de conducători. Nouă ni se spune că noile reguli ar trebui doar să ajute aparținătorii continentului. Că vom prospera mai ușor, iar din punct de vedere militar vom fi mai protejați ca oricând. Gardurile ridicate rapid la graniță ori amplificarea unor tradiții din țările cu vechime istorică nu ar face decât să fragmenteze și mai mult fizic și cultural acest continent, adică să-l împiedice de la noua joacă.

Cică războaiele s-au scumpit și s-au mutat în spațiul extraterestru, ca să nu deranjeze conductele de la sol. Teoriile conspirative susțin că s-a trecut la un alt nivel și că deja s-au acceptat alte reguli de joc. Poate este fals. Dar, ca simplu cetățean european, aș avea tot dreptul să știu ce se întâmplă. Să știu firesc dacă acest continent se află cu cineva în conflict ori mă paște vreun război. De ce să fiu nevoit să ghicesc mereu ce s-ar putea întâmpla?  Sau am greșit jocul?