În lumea în care trăim sărăcia, inechitatea socială, violența, represiunea, deteriorarea gravă a mediului ambiant, consumul excesiv de resurse naturale, dezastrele naturale provocate de om au luat locul dezvoltării economice echilibrate, justiției sociale și bunăstării pentru toți locuitorii globului.

 

Astăzi trăiesc în mizerie cruntă peste 750 milioane de oameni, care au un venit mediu anual de circa 50 dolari pe locuitor, respectiv 6-10 dolari pe lună, ceea ce îi menține într-o stare intolerabilă de subnutriție. Condițiile de locuit sunt total nesatisfăcătoare (circa 10 persoane pe cameră), fără apă, fără canalizare, instalații sanitare, de încălzire, electrice etc., în contrast total cu opulența, ultraconfortul și luxul din cartierele rezidențiale. Analfabetismul atinge, în unele țări slab dezvoltate 70-80% (atenție, să nu le ajungem din urmă!). Speranța medie de viață în aceste țări este de 50-60 ani, față de 70-80 în țările dezvoltate, iar mortalitatea copiilor este de 11-19 ori mai mare, din lipsa acută a medicilor și a personalului sanitar (un medic la 40.000-50.000 de locuitori), a instituțiilor de asistență sanitară, a medicamentelor, a echipamentului și instrumentarului medical, a dotărilor cu mobilier. Un pat revenind la 1.000-5.000 de bolnavi și toate acestea în condițiile în care sănătatea reprezintă un drept uman de bază, o componentă importantă a condiției umane. Din păcate, sănătatea şi în România este tratată cu o indiferență totală. Această stare de lucruri nu poate să mai continue, fiind nevoie de schimbări profunde conceptuale și structurale, de corectarea injustițiilor sociale, de repartizarea echilibrată a veniturilor între țări, de o creștere economică accelerată în țările slab dezvoltate pentru diminuarea decalajelor uriașe dintre acestea și țările dezvoltate, prin spijin financiar, tehnologic etc., precum și prin stabilirea unor relații economice internaționale clădite pe justiție și echitate deplină, care să favorizeze creșterea economică în aceste țări, fără, însă, a neglija efortul propriu al acestora. Creșterea economică nu trebuie ghidată numai spre obținerea profitului maxim, prin utilizarea abuzivă a resurselor materiale, prin consum irațional, prin poluarea mediului ambiant, prin fabricarea de produse ce trebuie schimbate cât mai des, ci trebuie ghidată și spre o funcționalitate și finalitate social-umană (educație, cultură, sănătate, servicii, recreere, comunicații). Din păcate, există păreri care susțin „soluția” ca țările în curs de dezvoltare să nu aspire la nivelul de dezvoltare și de viață al țărilor dezvoltate, sugerând dezvoltarea agriculturii ca model de „semidezvoltare”, ignorând dreptul fiecărei țări de a-și alege, prin consens național, propriile alternative și modele de dezvoltare, obiectivele și mijloacele prin care ar putea fi realizate acestea, fără a adopta mecanic modelul occidental, bazat pe economia de piață, care a determinat o creștere necontrolată și, adesea, rău orientată, cu consecințe nefaste asupra mediului social, economic și ecologic. Dubla împărțire a lumii, pe verticală, între puteri, și pe orizontală, între bogați și săraci, face să crească riscurile și tensiunile între țări și între oameni, deoarece se mențin tendințele de exploatare și dominație între ţări, ceea ce poate crea pericole deosebite pentru viitorul omenirii. Cuvintele putere, dominație, ingerinţe în treburile altor state au un sens depreciativ și sunt tot mai greu de acceptat. Destinele oamenilor nu mai pot fi hotărâte de un mic număr de privilegiați, rezolvarea problemelor cu care se confruntă astăzi lumea reclamă, în mod imperios, participarea activă a tuturor țărilor la discuții și negocieri și nu numai a acelor „forțe cu putere de negociere”, un rol important avându-l forurile internaționale. Din păcate, de multe ori, discuțiile sunt blocate, de acele „forțe de negociere”, în probleme de interes mărunt, viziuni și interese înguste, egoiste, unilaterale, amânându-se sine-die problemele importante. Schimbările profunde ce urmează a fi făcute, trebuie să aibă ca deziderat o lume mai bună, mai dreaptă, mai sigură. Pe termen scurt, problemele cele mai presante sunt: restructurarea relațiilor economice internaționale, restructurarea mecanismelor comerciale, financiare și monetare, transferul tehnologic etc. Pe termen lung, problemele sunt: eliminarea decalajelor, eliminarea discriminării sociale și rasiale, a șomajului, a analfabetismului, asigurarea resurselor de materii prime și energetice, problemele de mediu, depășirea limitelor actuale în educație, cultură şi informație care să ducă la îmbunătățirea condiției umane. Schimbările profunde, necesar a se produce astăzi în lume înseamnă, de fapt, o „nouă ordine economică internațională”, adică - diminuarea sărăciei absolute, a stării de subdezvoltare și mizerie, condiții satisfăcătoare de locuit, de alimentație, de sănătate, ceea ce presupune o sporire a gradului de solidaritate și activizarea voinței de schimbări pozitive în toate planurile, acestea trebuind să fie profunde, adevărate, reale, de fond și durabile.